Un fapt divers interesant despre poezia „Strigoii” de George Bacovia este legat de modul în care acestă creație a fost primită inițial de critici și public. Deși George Bacovia este acum considerat unul dintre cei mai importanți poeți simboliști români, poezia sa a fost în întâmpinată inițial cu reticență și chiar cu respingere de către criticii literari.
Când a publicat poezia „Strigoii” în revista „Literatorul” în anul 1900, Bacovia a fost acuzat de obscuritate și pesimism excesiv în creația sa. Criticii de la acea vreme au interpretat poezia ca fiind prea sumbră și pesimistă, și au pus la îndoială capacitatea poetului de a comunica într-un mod accesibil pentru cititori.
Cu roşii fanare, galbene, verzi
Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu
Şi câinii în lanuri în noapte tot bat –
Strigoii la crâşmă în pod au intrat,
Şi podul se vede bizar luminat
De roşii fanare, galbene, verzi.
Strigoii, din pod, îşi iau înapoi,
Lăsate din viaţă, demult, amanete…
Aşa spune basmul ce azi l-am uitat
Că noaptea, la crâşmă, apar siluete
Cu roşii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,
Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd
Roşii, galbeni şi verzi.
Rezumat extins la poezia Strigoii de George Bacovia
Poezia „Strigoii” de George Bacovia este una dintre cele mai reprezentative creații ale poetului simbolist român. Această poezie poate fi rezumată astfel:
Poezia „Strigoii” explorează teme precum singurătatea, izolarea și apatia, într-o manieră tipică pentru opera lui George Bacovia. Ea prezintă o imagine sumbră și melancolică a unei lumi în care personajele, sugerate a fi strigoii, se mișcă „greu” și „în zadar,” fără scop sau direcție clară. Poetul folosește imagini și metafore pentru a crea o atmosferă de tristețe și descompunere.
Un aspect notabil al poeziei este sentimentul de dezumanizare. Personajele sunt descrise ca fiind „fără gură, fără ochi, fără carne,” ceea ce sugerează o pierdere a identității și a umanității. Această imagine poate fi interpretată ca o reprezentare a individului alienat în societatea modernă sau ca o ilustrare a stării de alienare a poetului însuși.
Versurile poeziei sunt în mod caracteristic simboliste, folosind simboluri și metafore pentru a comunica stări și trăiri profunde. Atmosfera generală a poeziei este una de întuneric și tăcere, cu „pași fără ecou” și „zgomote fară glas.” Această absență a vitalității și a semnificației poate fi interpretată ca o reflectare a deziluziei și a descompunerii morale.
Deși poezia „Strigoii” poate părea hermetică și pesimistă la prima vedere, ea rămâne una dintre cele mai studiate și analizate opere ale literaturii române. Ea ilustrează abilitatea lui George Bacovia de a exprima stări sufletești profunde și complexe prin intermediul limbajului poetic și al simbolurilor. Poezia este un exemplu convingător al simbolismului în literatura română și continuă să atragă atenția cititorilor și cercetătorilor cu profunzimea sa.
Informații adiționale despre poezii de George Bacovia
help
