Străinul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Străinul” de Vasile Alecsandri este că aceasta poate fi văzută ca o reflecție a valorilor și tradițiilor culturale ale poporului român. Vasile Alecsandri a fost un poet foarte popular în România și a fost cunoscut pentru poeziile sale care celebrau frumusețea și bogăția culturii românești. Poezia „Străinul” poate fi văzută ca o expresie a valorilor și tradițiilor romantice și sentimentale ale poporului român, care au fost transmise de-a lungul timpului de la o generație la alta.

De asemenea, poezia „Străinul” poate fi interpretată și ca o expresie a ideilor romantice și a tradițiilor literare ale epocii sale. Epoca romantică a fost o perioadă în care poetul a fost văzut ca un geniu creativ, care se inspira din experiențele sale personale pentru a crea opere poetice intense și emoționante. Poezia „Străinul” poate fi văzută ca o expresie a acestor idei romantice, în care poetul se concentrează pe experiența personală a pierderii și a suferinței pentru a crea o poezie profundă și emoționantă.

În general, „Străinul” este o poezie profundă și emoționantă, care subliniază tema dragostei pierdute și a suferinței care vine odată cu această pierdere. Poezia poate fi interpretată în multe feluri, însă în esență transmite un mesaj universal despre acceptarea trecutului și mersul mai departe în viață.

---

Dă-ţi, Domnico, rochiţa
De-mi deschide temniţa.
Dă şi carul cu doi boi
De mă scapă de nevoi.
Şi vin’, soro, să mă vezi
Cum îmi frâng trupu-n obezi,
Să tot plângi şi să nu crezi!”
Frunză verde de granate,
Căci m-aş duce-n ceea parte
Să mai văd pe bietul frate!
Da-s o biată fată mare
Şi la lume n-am crezare,
Ci am numai ochi de plâns
Ş-un suflet de dor aprins.

Frunză verde rozmarin,
Rău e de voinic străin!
Numai luna că-l iubeşte
Şi soarele-l încălzeşte.
Trece-n jos, se duce-n sus,
Nimeni nu-i dă un răspuns,
Nici îi zice: „Bun ajuns!”
Suie-n deal, coboară-n vale,
Nici o mândră nu-i stă-n cale.
Trece sate-n curmeziş,
Şi dumbrăvile-n lungiş,
Vede-o mândră fetişoară
Ca un pui de căprioară.
El îi zice: „Dragă, stă.”
Ea în lături tot se dă.
El îi zice: „Vină-ncoace,”
Ea-i răspunde: „N-am ce face.”

Rezumat extins la poezia Străinul de Vasile Alecsandri

Poezia „Străinul” de Vasile Alecsandri este o compoziție poetică emoționantă, care explorează tema dragostei pierdute și a tristeții care vine odată cu această pierdere. Poezia poate fi interpretată în multe feluri, însă tema centrală este suferința provocată de pierderea iubirii.

Poezia începe prin a-l prezenta pe străinul care vine la poarta casei unde protagonistul trăiește și care se îndrăgostește de fiica acestuia. În ciuda împotrivirii protagonistului, fata și străinul se căsătoresc, iar protagonistul este nevoit să suporte durerea și tristețea care vin odată cu pierderea fiicei sale.

Pe măsură ce poemul progresează, poetul explorează tema suferinței și a pierderii, subliniind faptul că acestea sunt experiențe universale și că toți oamenii se confruntă la un moment dat cu această durere. El exprimă regretul și dorința de a fi alături de fiica sa, dar în același timp, subliniază că trebuie să acceptăm trecutul și să mergem mai departe.

În final, poetul oferă o concluzie puternică, subliniind faptul că dragostea rămâne în sufletul nostru chiar și după ce persoana iubită a plecat. El exprimă speranța că, în ciuda suferinței, putem găsi bucurie și fericire în viață și că, în cele din urmă, vom reuși să ne împăcăm cu pierderea noastră.

În general, „Străinul” este o poezie emoționantă și puternică, care subliniază tema dragostei pierdute și a suferinței care vine odată cu această pierdere. Poezia exprimă regretul și dorința de a fi alături de persoana iubită, dar în același timp subliniază importanța acceptării trecutului și a mersului mai departe. În final, poezia transmite un mesaj de speranță și de reconciliere cu pierderea, subliniind faptul că dragostea rămâne în sufletul nostru și ne poate aduce bucurie și fericire chiar și în momentele cele mai dificile.