* * * de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia * * * de Vasile Alecsandri este acela că ea a fost scrisă într-un moment de intensă tristețe și suferință în viața poetului. Este posibil ca această poezie să fi fost inspirată de o experiență personală a lui Alecsandri, în care a pierdut iubirea vieții sale.

În plus, poezia nu are un titlu clar, ceea ce îi conferă un aer misterios și sugerează faptul că este o meditație profundă și personală a poetului. Această lipsă de titlu poate fi interpretată ca o expresie a confuziei și a tulburării emoționale pe care poetul le simțea în momentul în care a scris poezia.

De asemenea, poezia * * * de Vasile Alecsandri este un exemplu notabil al stilului romantic în literatura română, caracterizat prin accentul pus pe emotie, pe contemplarea interioară, precum și pe exprimarea puternică și plină de pasiune a sentimentelor și emoțiilor. Această poezie este un exemplu convingător al acestei estetici romantice, care a avut o influență puternică asupra literaturii românești din secolul al XIX-lea.

În ansamblu, poezia * * * de Vasile Alecsandri este o meditație profundă și emoționantă asupra iubirii pierdute și a regretului, care reflectă stilul romantic al epocii sale și care continuă să fie una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale sale.

---

Într-a păpuşilor ţară,
Din hotare, la hotară,
Am văzut şi buni şi răi,
Şi cu duh, şi nătărăi.

Unii mândri şi-ngâmfaţi,
Ca beşici cu vânt umflaţi!
În cea lume cât trăiesc,
La tot vântul se-nvârtesc.

Alţii vrednici patrioţi,
Dar mai vrednici patri-hoţi,
Latră, urlă furios
Pân’ce-apucă câte-un os.

Într-a păpuşilor ţară
La mulţi cinstea-i chiar de ceară
Cât ruşfetul se inveşte
Cinstea-ndată se topeşte.

În cea ţară de păpuşi
Tâlharii poartă mănuşi
Şi se jură pe dreptate,
Că li-s mâinile curate.

Rezumat extins la poezia * * * de Vasile Alecsandri

Poezia * * * de Vasile Alecsandri este o poezie fără titlu, scrisă într-un stil romantic, care explorează tema iubirii pierdute și a regretului.

În poezie, poetul își exprimă tristețea și disperarea ca urmare a pierderii iubitei sale. El sugerează că a pierdut totul în viață, iar acum trăiește într-o lume întunecată și lipsită de sens. Poetul se plânge de golul și de singurătatea din viața sa și de faptul că nu mai poate găsi nicio alinare.

În ciuda tristeții și disperării, poetul se întreabă dacă iubita sa îl mai iubește și dacă există vreo speranță pentru o reconciliere. El își amintește de momentele fericite petrecute alături de ea și se întreabă dacă acestea ar putea fi reluare sau dacă totul este pierdut pentru totdeauna.

În finalul poeziei, poetul își exprimă regretul pentru faptul că a pierdut iubirea vieții sale și sugerează că aceasta a fost cea mai mare pierdere pe care a suferit-o vreodată. El sugerează că, în ciuda tuturor greutăților și suferințelor sale, iubirea rămâne cel mai important și valoros sentiment din viața umană.

În ansamblu, poezia * * * de Vasile Alecsandri este o meditație profundă și emoționantă asupra iubirii pierdute și a regretului. Prin intermediul limbajului său sensibil și plin de emoție, poetul reușește să transmită durerea și suferința sa și să sugereze că iubirea este cel mai important sentiment din viața umană, chiar și atunci când aceasta este pierdută pentru totdeauna.