Stejarul şi trestia de La Fontaine

Fabula „Stejarul şi trestia” a fost publicată pentru prima dată în anul 1668, ca parte a celebrei colecții de fabule „Fables Choisies, mises en Vers” de La Fontaine. Această colecție conține 243 de fabule scrise în versuri, inspirate de fabulele antice ale lui Esop și ale altor autori clasici.

Fabula a fost ulterior adaptată într-o varietate de medii, inclusiv în literatură, teatru și film. De asemenea, a devenit o sursă populară de inspirație pentru mulți artiști și designeri de modă.

În cultura populară, fabula a fost adesea interpretată ca o alegorie a puterii și a umilinței, așa cum este ilustrat în celebrul citat al lui Abraham Lincoln: „Pământul acela, unde s-a născut Abraham Lincoln, a dat un stejar mare și multe trestii. Din trestia aceea s-a făcut pana cu care a scris proclamația de emancipare; iar acel stejar mare a ajuns acum o barcă mică de lemn într-o grădină”.

Astfel, fabula „Stejarul şi trestia” rămâne o alegorie clasică și o sursă importantă de învățătură morală pentru generații de cititori și ascultători.

---

Stejarul, într-o vreme, îi spuse trestiei aşa:
– Poţi să te plângi de soarta ta.
O pasăre micuţă îţi este o povară
Şi chiar uşorul vânt
Ce faţa apei mişcă, din simplă întâmplare,
Te-apleacă la pământ
Şi te doboară –
În timp ce fruntea mea de Caucaz semeţ
Nu numai că opreşte chiar razele de soare,
Ci-nfruntă şi furtuna, îndrăzneţ.

Ce pentru tine este crivăţ, zefir e pentru mine
Şi de te-ai fi născut încaltea
Sub ramurile mele-nalte,
Ferită de furtuni te-aş ţine.
Dar tu te naşti, vezi bine,
În umede ţinuturi de vânt cutreierate.
Natura ţi-e ingrată, cum nici nu se mai poate.
Şi trestia îi spuse-ndată:
– De o atare milă mă simt profund mişcată.
Dar să lăsăm aceasta, căci după cât îmi pare,
Îi e ‘Nălţimii Voastre cu mult mai de temut
Decât e pentru mine, când bate vântul tare:
M-apleacă, nu mă frânge puternica-i suflare.

În ce priveşte însă tot ce aţi susţinut –
Că rezistaţi din temelii
Oricărei vijelii,
Să aşteptăm sfârşitul dar. Abia rostise-acest cuvânt,
Că dinspre nord s-a năpustit cel mai teribil vânt.
Rezistă la-nceput stejarul şi trestia se înmlădie.
Dar vântul creşte, creşte, şi celui care până-n cer
Îşi înălţase capul, deodată forţele îi pier…
Izbit şi smuls din rădăcină, s-a prăbuşit pentru vecie.

Rezumat extins la fabula Stejarul şi trestia de La Fontaine

Fabula „Stejarul şi trestia” de La Fontaine începe cu o conversație între un stejar și o trestie. Stejarul se laudă că este unul dintre cei mai puternici și mai înalți copaci din pădure și că, dacă ar fi nevoie, ar putea rezista chiar și celei mai puternice furtuni. În schimb, trestia este modestă și umilă, recunoscând că este fragilă și că, în cazul unei furtuni puternice, s-ar putea rupe.

Însă, în scurt timp, o furtună puternică se abate asupra pădurii și stejarul este răsturnat de vânt, în timp ce trestia supraviețuiește. Stejarul nu poate crede că a fost învins de o trestie, dar trestia îi explică că umilința și flexibilitatea ei i-au permis să se adapteze la condițiile schimbătoare și să supraviețuiască.

Mesajul moral al fabulei este acela că, în multe cazuri, modestia și adaptabilitatea sunt mai importante decât forța și încrederea exagerată în sine. Este important să fim deschiși la schimbare și să ne adaptăm la circumstanțe, pentru a putea depăși obstacolele și a supraviețui.