Ştefăniţă-Vodă de George Coşbuc

„Poezia Ştefăniţă-Vodă” de George Coşbuc este o creaţie inspirată din istoria românilor, ce evocă figura voievodului Ştefăniţă, care a condus Ţara Românească în perioada 1517-1521. Poetul îl descrie pe Ştefăniţă ca pe un lider puternic şi curajos, care s-a luptat cu tăria şi cu turcii pentru a apăra ţara şi poporul său.

În acelaşi timp, Coşbuc subliniază importanţa valorilor naţionale şi a credinţei pentru supravieţuirea şi prosperitatea neamului românesc. Poezia este o pledoarie pentru unitate, demnitate şi curaj în faţa adversităţilor şi o chemare la mândrie şi patriotism.

Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Speria tăcerea din păduri
Şi pacea văii-nguste.
În gura văii, lângă pod
Boierii stau cu frică;
Ei par o gloată de norod,
Pe cai pitici şi plini de glod
În scări temutul voievod
Cu hohot se ridică.
 
Strângea de frâu şi tremura:
Iar calul, ud de cale,
Pământu-n loc îl frământa
Şi spuma alb-o mărita
Cu sânge roş ce picura
Din strânsele zăbale.
 
Când vrei să-i afli, nu-i aduni!
Boieri, nu vi-e ruşine?
Vă văd aşa de-atâtea luni,
N-aveţi acasă cai mai buni?
Ori cum? Boieri, sunteţi nebuni?
Vă bateţi joc de mine?
 
E grea ocara ce ne-o faci
Spătarul îi răspunde.
Dar ţara-i suptă de haraci,
De greci nebuni şi de cazaci;
Săracă ţara, noi săraci,
Şi cai voinici, de unde?
 
N-ai bani de-un cal? Ia calul meu!
Boierii-n tremurare
Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu,
Spătarul suflă des şi greu,
Se pipăie la cap mereu
Să vadă de-l mai are.
Măria ta, vorbim şi noi.
Ei, las-o încurcată!
Vă văd aşa de rupţi şi goi
De latră câinii după voi!
Sunteţi boieri, ori marţafoi?
Spătare, hai odată!
 
Şi vodă sare jos din şea,
De frâu, fugaru-şi ţine.
Spătaru-ngălbenit privea,
Vedea ce e, şi nu vedea,
Spătarul asta n-o credea
Spătaru-n urmă vine.
 
Aşa, jupâne, eşti cinstit,
Şi-al tău să fie darul.
Dar frâul nu! Mi l-am oprit
Şi vodă frâul l-a smuncit
Şi-apoi cu frâul a lovit
Ponciş în ochi fugarul.
 
Cu ochii-nchişi şi fulgerat
De spaima loviturii,
Se nalţă roibul înviforat,
S-azvârle în lături şi, turbat,
Ia câmpu-n goană, îndreptat
Spre râpele pădurii.
 
Se duce-orbiş, fără stăpân,
Cu vuiet ca furtuna.
Boierii-ncremeniţi rămân
Iar coama calului păgân
Cu barba bietului bătrân
S-amestecă, sunt una.
Boieri! Mai ziceţi-mi apoi,
Că vodă nu v-ajută!
Sunteţi săraci, flămânzi şi goi;
Dar fiecărui dintre voi
Eu am să-i dau un cal de soi,
Că-n grajd mai am o sută!

Rezumat extins la poezia Ştefăniţă-Vodă de George Coşbuc

„Poezia „Ștefăniță-Vodă” de George Coșbuc este o baladă populară scrisă într-un stil simplu, plin de muzicalitate și ritm, care îi aduce omagiu lui Ștefăniță-Vodă, domnul Moldovei, cunoscut pentru vitejia și dreptatea sa.

În poezie, Coșbuc descrie cum Ștefăniță-Vodă, un conducător popular și iubit de oameni, ajunge la tronul Moldovei după moartea tatălui său, fiind numit domn de către boierii cei mai importanți ai țării. În timpul domniei sale, Moldova prosperă și se dezvoltă, iar Ștefăniță-Vodă devine un simbol al demnității și al luptei pentru dreptate.

Însă, domnia sa este întreruptă de o conspirație a boierilor nemulțumiți de politicile sale, care îl răstoarnă și îl trimit în exil. Deși este un moment trist în istoria Moldovei, poezia păstrează o notă de speranță, deoarece Ștefăniță-Vodă este prezentat ca un erou care a luptat pentru poporul său și care va rămâne mereu în inimile oamenilor ca un simbol al libertății și dreptății.

Prin intermediul poeziei „Ștefăniță-Vodă”, George Coșbuc transmite un mesaj puternic despre demnitate, curaj și lupta pentru dreptate, valorile pe care le-a prețuit întotdeauna în cultura populară românească.”