Ştefan-vodă de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Ștefan-vodă” de George Coșbuc este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1895, în volumul său de poezii intitulat „Balade și idile”. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Coșbuc și a fost apreciată de criticii literari de-a lungul timpului pentru valorile sale naționale și patriotice.

De asemenea, poezia „Ștefan-vodă” a fost folosită și ca imn național al Republicii Moldova între anii 1991 și 1994, când acest stat își declara independența față de Uniunea Sovietică. Poezia a devenit astfel un simbol al unității și al mândriei naționale pentru poporul moldovean și a inspirat multe generații de scriitori și artiști.

---

Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Speria tăcerea din păduri
Şi pacea văii-nguste.
În gura văii, lângă pod
Boierii stau cu frică;
Ei par o gloată de norod,
Pe cai pitici şi plini de glod
În scări temutul voievod
Cu hohot se ridică.
 
Strângea de frâu şi tremura:
Iar calul, ud de cale,
Pământu-n loc îl frământa
Şi spuma alb-o mărita
Cu sânge roş ce picura
Din strânsele zăbale.
 
Când vrei să-i afli, nu-i aduni!
Boieri, nu vi-e ruşine?
Vă văd aşa de-atâtea luni,
N-aveţi acasă cai mai buni?
Ori cum? Boieri, sunteţi nebuni?
Vă bateţi joc de mine?
 
E grea ocara ce ne-o faci
Spătarul îi răspunde.
Dar ţara-i suptă de haraci,
De greci nebuni şi de cazaci;
Săracă ţara, noi săraci,
Şi cai voinici, de unde?
 
N-ai bani de-un cal? Ia calul meu!
Boierii-n tremurare
Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu,
Spătarul suflă des şi greu,
Se pipăie la cap mereu
Să vadă de-l mai are.
Măria ta, vorbim şi noi.
Ei, las-o încurcată!
Vă văd aşa de rupţi şi goi
De latră câinii după voi!
Sunteţi boieri, ori marţafoi?
Spătare, hai odată!
 
Şi vodă sare jos din şea,
De frâu, fugaru-şi ţine.
Spătaru-ngălbenit privea,
Vedea ce e, şi nu vedea,
Spătarul asta n-o credea
Spătaru-n urmă vine.
 
Aşa, jupâne, eşti cinstit,
Şi-al tău să fie darul.
Dar frâul nu! Mi l-am oprit
Şi vodă frâul l-a smuncit
Şi-apoi cu frâul a lovit
Ponciş în ochi fugarul.
 
Cu ochii-nchişi şi fulgerat
De spaima loviturii,
Se nalţă roibul înviforat,
S-azvârle în lături şi, turbat,
Ia câmpu-n goană, îndreptat
Spre râpele pădurii.
 
Se duce-orbiş, fără stăpân,
Cu vuiet ca furtuna.
Boierii-ncremeniţi rămân
Iar coama calului păgân
Cu barba bietului bătrân
S-amestecă, sunt una.
Boieri! Mai ziceţi-mi apoi,
Că vodă nu v-ajută!
Sunteţi săraci, flămânzi şi goi;
Dar fiecărui dintre voi
Eu am să-i dau un cal de soi,
Că-n grajd mai am o sută!

Rezumat extins la poezia Ştefan-vodă de George Coşbuc

Poezia „Ștefan-vodă” de George Coșbuc este un poem care descrie viața și faptele lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, și îl celebrează ca pe un erou național și un lider puternic, dar și ca pe un om modest și drept.

Poezia începe cu o descriere a Moldovei sub domnia lui Ștefan, o țară plină de bogății naturale și de oameni harnici și patrioți. Autorul subliniază importanța domniei lui Ștefan în creșterea și dezvoltarea țării, dar și în protejarea poporului său împotriva dușmanilor.

În versurile următoare, autorul descrie faptele de vitejie ale lui Ștefan și luptele sale împotriva turcilor, subliniind curajul și abilitatea sa de a conduce oamenii în luptă. El îl compară pe Ștefan cu un leu care apără cu ferocitate teritoriul său și își protejează poporul.

În partea a doua a poeziei, autorul subliniază și virtuțile umane ale lui Ștefan, cum ar fi modestia, dreptatea și iubirea față de poporul său. El îl prezintă pe Ștefan ca pe un lider care se interesează de bunăstarea poporului său și care îi protejează drepturile și libertățile.

În finalul poeziei, autorul își exprimă admirația față de Ștefan și față de jertfa sa pentru țară și îi mulțumește pentru contribuția sa la istoria și cultura Moldovei. Poezia se încheie cu un mesaj de recunoștință și de mândrie națională, în care autorul subliniază importanța de a îngriji și de a proteja valorile și tradițiile naționale.

În concluzie, poezia „Ștefan-vodă” de George Coșbuc este un poem epic și patriotic, care celebrează figura lui Ștefan cel Mare ca pe un erou național și un lider puternic, dar și ca pe un om modest și drept. Poezia ne arată că istoria și cultura sunt importante pentru națiune și că trebuie să ne mândrim cu valorile și tradițiile noastre, precum și să le protejăm și să le transmitem mai departe generațiilor viitoare.