Ştefan şi Dunărea de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Ştefan şi Dunărea” de Vasile Alecsandri este că aceasta este inspirată de legenda populară a lui Ştefan cel Mare şi a Dunării, care a fost o poveste populară în cultura românească de secole.

Ştefan cel Mare a fost un domnitor moldovean remarcabil, care a luptat pentru independența și libertatea Moldovei și a devenit un erou național al României. Dunărea, ca unul dintre cele mai mari și importante râuri din Europa, a fost de asemenea un simbol important al istoriei și culturii românești, și a fost adesea menționată în literatura și arta românească.

Prin intermediul poeziei „Ştefan şi Dunărea”, Alecsandri a reușit să transforme această legendă într-un simbol al unității și al apărării valorilor naționale românești, și să ofere o perspectivă poetică și sensibilă asupra acestor subiecte. De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală, pentru limbajul poetic și pentru mesajul său puternic despre respectul față de tradițiile și valorile naționale și despre importanța apărării libertății și independenței. Astfel, poezia „Ştefan şi Dunărea” de Vasile Alecsandri rămâne o poezie relevantă și astăzi, un simbol al identității și al valorilor culturale românești.

---

Dunăre! ce plângi tu oare?
Plâng o floare de sub soare
Ce din sânu-mi a răpit Ştefan-vodă cel cumplit!
……….
Pe cel ţărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de oşteni,
Turci, tătari şi moldoveni.
 
Una-i ceata hanului,
Una-i a sultanului,
Una-i a Ştefanului!
Iar în câmpul cel turcesc
Mii de săbii zângănesc;
Iar în câmpul tătăresc
Mii de arce săgeţesc;
Iar în cel moldovenesc
Doi luceferi strălucesc:
Ştefan-vodă cel frumos
Ş-o copilă, chip duios.
 
Fata plânge, fata zice:
Lasă-mă să fug de-aice,
O! Ştefane, scumpul meu!
Domnul zice: Nu! nu vreau,
Nu, pre sfântul Dumnezeu!
Că-mi eşti dulce la privit
Şi mai dulce la iubit,
Ca lumina soarelui
La lupta viteazului.
 
De-ţi sunt dragă, de-s frumoasă,
Ia-mă, doamne, ori mă lasă.
Ba! de-a fi să lupt pe dată
Chiar cu Dunărea turbată,
Nu te las nici chiar de-un pas.
Nici chiar morţii nu te las.
Apoi dar, rămâi cu bine,
Că tu n-ai parte de mine!”
Fata zice şi s-aruncă
Iute-n Dunărea adâncă!
 
Valurile clocotesc,
Pe copilă o învăluiesc
Ş-o azvârl din val în val,
Depărtând-o de la mal.
Turcii stau încremeniţi,
Moldovenii împietriţi
Şi tătarii înlemniţi.
Stau şi ulii în zburare,
Stau şi caii-n alergare,
Stă şi soarele-n mirare,
 
Căci deodată ce se vede?
Cine-n valuri se repede?
Domnul Ştefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El s-azvârle nebuneşte
Şi înoată voiniceşte.
Taie-o brazdă, taie nouă,
Taie Dunărea în două,
Şi pe fată mi-o ajunge
Şi la piept cu foc o strânge
Şi se-ntoarce fericit
Sus, pe malul înflorit.

Rezumat extins la poezia Ştefan şi Dunărea de Vasile Alecsandri

„Ştefan şi Dunărea” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care evocă legenda populară a lui Ştefan cel Mare şi a Dunării, ca simbol al unității şi al apărării valorilor naționale româneşti.

Poezia începe cu o descriere a Dunării, ca un fluviu măreț şi impunător, care curge prin păduri şi câmpii, sugerând puterea şi frumusețea naturii. Apoi, Alecsandri introduce personajul principal al poeziei, Ştefan cel Mare, domnitorul moldovean care a luptat pentru apărarea şi independența Moldovei.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra legendei populare despre Ştefan şi Dunăre. Alecsandri sugerează că Dunărea a fost de partea lui Ştefan în lupta sa pentru independență şi că a fost un aliat puternic în apărarea valorilor naționale româneşti.

În cea de-a treia strofă, poezia evocă o atmosferă de mister şi putere, sugerând că Ştefan şi Dunărea sunt simboluri ale apărării valorilor naționale româneşti. Alecsandri sugerează că acestea au luptat împreună pentru a apăra tradițiile, valorile şi libertatea poporului român.

În final, poezia încheie cu un apel la unitate şi la respectul față de tradițiile şi valorile naționale. Alecsandri sugerează că Ştefan şi Dunărea sunt un simbol al acestor valori şi că trebuie să le protejăm şi să le apărăm mereu.

În general, „Ştefan şi Dunărea” este o poezie evocativă şi plină de sensibilitate, care surprinde puterea şi frumusețea naturii şi a legendei populare a lui Ştefan şi Dunăre, ca simbol al unității şi al apărării valorilor naționale româneşti. Este o poezie care a rămas relevantă şi astăzi, deoarece valorile şi tradițiile naționale româneşti continuă să fie subiecte importante în viața poporului român.