Ştefan cel Mare de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Ştefan cel Mare” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă într-un context politic şi social dificil, în perioada comunistă din Moldova. Grigore Vieru a fost un poet important al vremii sale şi un susţinător al independenţei şi libertăţii naţionale, iar poezia sa „Ştefan cel Mare” este considerată un simbol al patriotismului şi al luptei pentru independenţă.

În timpul regimului comunist, poeziile care promovau valorile naţionale şi libertatea erau interzise sau cenzurate, iar autorii care le scriau puteau fi supuşi represiunilor şi ameninţărilor. Cu toate acestea, Grigore Vieru a reuşit să găsească modalităţi subtile de a-şi exprima opiniile şi sentimentele, prin intermediul poeziei şi al altor forme de artă.

Prin poezia „Ştefan cel Mare”, Grigore Vieru a subliniat importanţa apărării valorilor şi tradiţiilor naţionale, precum şi a luptei pentru independenţa şi libertatea Moldovei. Poemul său a devenit un simbol al luptei pentru libertate şi dreptate, inspirând numeroşi oameni să se implice în lupta pentru independenţă şi libertatea Moldovei. Astăzi, poezia „Ştefan cel Mare” rămâne unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate poeme ale lui Grigore Vieru şi un simbol al valorilor naţionale şi al patriotismului moldovenesc.

---

Pe Ştefan cel Mare şi Sfânt
Cânta-voi cu drag mereu.
El este şi fi-vă oricând
Icoana neamului meu.

Rezumat extins la poezia Ştefan cel Mare de Grigore Vieru

„Ştefan cel Mare” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, care celebrează figura istorică a lui Ştefan cel Mare, unul dintre cei mai importanţi conducători ai Moldovei medievale. Poemul începe cu o descriere poetică a ţinuturilor moldoveneşti, subliniind frumuseţea şi bogăţia lor. Apoi, autorul îl evocă pe Ştefan cel Mare, prezentându-l ca un erou şi un apărător al neamului moldovenesc.

În prima strofă, Vieru face o descriere a peisajului din Moldova, sugerând că aceasta este o ţară binecuvântată, bogată şi plină de frumuseţe naturală. El vorbeşte despre natura generoasă şi despre oamenii harnici, care îi hrănesc cu roadele lor.

În a doua strofă, autorul îşi îndreaptă atenţia asupra lui Ştefan cel Mare, descriindu-l ca un erou, care a luptat pentru libertatea şi independenţa Moldovei. El subliniază curajul, inteligenţa şi viziunea lui Ştefan, sugerând că acesta a fost un lider demn de admiraţie.

În a treia strofă, Grigore Vieru descrie câteva dintre victoriile lui Ştefan, sugerând că acesta a fost un adevărat apărător al neamului moldovenesc. El vorbeşte despre faptul că Ştefan a apărat ţara împotriva invaziilor străine, că a construit biserici şi că a protejat cultura şi tradiţiile moldoveneşti.

În finalul poeziei, autorul subliniază importanţa lui Ştefan cel Mare pentru neamul moldovenesc, sugerând că acesta a fost un lider care a pus interesele naţionale mai presus de cele personale. El sugerează că astfel de lideri sunt necesari în orice ţară, pentru a apăra valorile şi interesele naţionale şi pentru a menţine unitatea şi coeziunea naţională.

În ansamblu, poezia celebrează figura istorică a acestui mare domnitor moldovean şi care subliniază importanţa protejării valorilor naţionale şi culturale. Grigore Vieru evocă peisajul şi oamenii din Moldova, precum şi curajul şi viziunea lui Ştefan, sugerând că acesta a fost un lider demn de admiraţie şi respect.