Steaua ţării de Vasile Alecsandri

„Steaua ţării” este o poezie patriotică scrisă de Vasile Alecsandri în 1863, în perioada luptei pentru independenţa României de sub stăpânirea turcă. În poezie, autorul îşi exprimă dorinţa de libertate pentru ţara sa, personificând-o ca pe o stea ce ar trebui să strălucească din nou în ceruri.

Fapt divers: Această poezie a devenit una dintre cele mai reprezentative pentru spiritul naţionalist românesc, fiind considerată un imn neoficial al luptei pentru independenţa şi unitatea naţională. În prezent, poezia „Steaua ţării” este recitată şi cântată la diverse evenimente şi sărbători naţionale.

Cunoşteam odată
Un om rătăcit,
Cu mintea furată
De-un gând strălucit.
El se-namorase de-o stea zâmbitoare
Şi-i închina astfel vorbe rugătoare:
 
„Dalbă stelişoară
A lui Dumnezeu!
Dulce surioară
Sufletul meu!
Crezi că veşnicia fără de simţire
Plăteşte-un fierbinte minut de iubire?
 
Crezi tu că departe
De acest pământ
Ai avea tu parte
De-un amor mai sfânt,
Mai mare, mai gingaş, mai vrednic de tine
Decât adorarea ce-ai născut în mine?
 
O! floare cerească!
Dacă s-ar putea
Ochii-ţi să privească
În inima mea,
Ar afla atâtea simţiri iubitoare
Ce cresc l-al tău nume ca florile-n soare,
 
Cât vreo lume altă
Nici ai mai dori,
Ci din bolta naltă
Mi te-ai coborî,
Ca s-auzi concertul de armonii line
Ce-mi răsună-n suflet şi şoptesc de tine!”
 
Apoi sta-n uimire
La ceruri privind;
Plângea cu mâhnire,
Suspina zâmbind,
Şi când, despre ziuă, fugea blânda noapte,
Îi părea c-aude în cer aste şoapte:
 
„Eu a ţării mele
Sunt lucinda stea!
De poţi, între ele,
Vină de mă ia.
Fă-te geniu falnic, fă-te şoim de munte
Ca s-ajungi la mine şi l-a ţării frunte!”

Rezumat extins la poezia Steaua ţării de Vasile Alecsandri

Poezia „Steaua ţării” de Vasile Alecsandri este un imn patriotic care celebrează România şi poporul său. Poezia începe prin a descrie imaginea unei stele strălucitoare care reprezintă România şi care luminează întregul univers, împodobită cu „un mănunchi de vitejie” şi „un mănunchi de dor”, simbolizând astfel curajul şi dragostea poporului român.

Autorul continuă prin a descrie cum steaua a fost creată de mâna lui Dumnezeu şi a fost aşezată în ceruri pentru a veghea asupra ţării. De asemenea, se menţionează că steaua a fost răpită de alte popoare, dar întotdeauna a fost adusă înapoi de „voi, românii mei iubiţi”, simbolizând astfel lupta pentru libertate şi independenţă a poporului român.

În final, poezia îndeamnă la unitate şi la păstrarea tradiţiilor şi valorilor româneşti, pentru a putea continua să strălucească ca o stea adevărată în istorie.

În general, „Steaua ţării” este considerată una dintre cele mai importante poezii patriotice din literatura română, simbolizând idealurile şi valorile poporului român şi istoria sa tumultuoasă.