Steaguri albe de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Steaguri albe” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă la începutul anilor ’80, într-o perioadă de mare tensiune politică în Europa și în lume, când mulți oameni se temeau de un nou război mondial. De asemenea, poezia a fost compusă în contextul în care România se afla sub dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu, iar Păunescu a fost cenzurat și marginalizat de către regimul comunist pentru opiniile sale liberale și pentru opoziția sa față de regim.

Cu toate acestea, poezia „Steaguri albe” a devenit foarte populară în rândul populației, atât în timpul regimului comunist, cât și după căderea acestuia. Mesajul său de pace și de speranță a fost apreciat de mulți oameni, care au văzut în această poezie un simbol al luptei pentru libertate și pentru o lume mai bună. De asemenea, poezia a fost recitată și interpretată în diferite moduri de către artiști, de la balade la rock și pop, ceea ce demonstrează universalitatea și actualitatea mesajului său.

Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceaţa colinzilor
De sănătatea părinţilor.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
 
Mă rog cu lumina minunilor
În amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
 
Mă rog cu putinţa mătuşilor
Contra venirii cenuşilor,
Mă rog cu blândeţea din flaute
Un happy end să ne caute.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
 
Mă rog cu pecete de fulgere
Să ne ferim de distrugere,
Mă rog cu puterea cuvântului
De sănătatea pământului.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
 
Mă rog cu lumina minunilor
În amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
 
Mă rog cu putinţa mătuşilor
Contra venirii cenuşilor,
Mă rog cu blândeţea din flaute
Un happy end să ne caute.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
 
Mă rog cu pecete de fulgere
Să ne ferim de distrugere,
Mă rog cu puterea cuvântului
De sănătatea pământului.
 
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Rezumat la poezia Steaguri albe de Adrian Păunescu

Poezia este o meditație asupra ideii de pace și a consecințelor războiului. Autorul ne transmite mesajul că, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în lume, oamenii trebuie să păstreze speranța și să încerce să trăiască în pace. Poezia începe cu o imagine a unui oraș distrus de război, cu case distruse și străzi goale, iar apoi se concentrează asupra ideii de steaguri albe, care simbolizează pacea și încetarea ostilităților.

În ultimul vers al poeziei, Păunescu se adresează direct cititorului, întrebându-l retoric: „Știi tu ce înseamnă un steag alb?”. În acest fel, el sugerează că pacea nu este un lucru de care să ne amintim doar în timp de război, ci este un lucru pe care ar trebui să-l căutăm și să-l promovăm în fiecare zi. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai iubite poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind adesea citată în contexte de pace și de reconciliere.