Stăncuţa de Vasile Alecsandri

Poezia „Stăncuța” de Vasile Alecsandri este una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, fiind inclusă în multe manuale școlare. Ea își are rădăcinile în folclorul românesc și relatează povestea unei fete frumoase numită Stăncuța, care este iubită de mai mulți tineri, dar alege să rămână cu cel care îi este mai drag sufletului ei.

În această poezie se regăsesc elemente caracteristice ale creației lui Vasile Alecsandri, cum ar fi descrierea peisajelor naturale, evocarea tradițiilor și obiceiurilor populare și preocuparea pentru istoria și cultura românească. De asemenea, se remarcă ritmul alert și melodic al versurilor, care sugerează intensitatea emoțiilor trăite de personaje.

Poezia „Stăncuța” a fost publicată pentru prima dată în volumul „Doine și lăcrămioare” (1853) și a devenit rapid una dintre cele mai populare creații ale lui Vasile Alecsandri. Ea a fost adaptată pentru teatru și film și a inspirat multe alte opere literare și muzicale.

La bordei cu crucea naltă,
La Stăncuţa sprâncenată
Joacă hora încheiată,
Curge lumea fermecată.
Vinu-i bun, ocaua mare,
Beau voinicii pe secare,
Nu se-ndură să se ducă,
Noaptea la dânsa-i apucă.

Cine trece, se opreşte,
Cât o vede, nebuneşte,
Bea vin, punga-şi cheltuieşte
Şi zău că nu se căieşte.
Cine vine-n patru boi
Se-ntoarnă numai cu doi;
Cine vine de călare,
Pleacă cu şaua-n spinare,
Iar pe jos oricine vine
Îşi bea tot de lângă sine
Şi se duce gol cu bine.

Rezumat extins la poezia Stăncuţa de Vasile Alecsandri

Poezia „Stăncuța” este scrisă de Vasile Alecsandri și face parte din volumul „Doine și Lăcrimioare” (1853). Această poezie este un cântec popular, în care se prezintă povestea unui tânăr care se îndrăgostește de o fată frumoasă, dar care este refuzat de aceasta pentru că nu este din aceeași clasă socială. În cele din urmă, tânărul pleacă să lupte într-un război și este rănit grav. Când se întoarce acasă, el o găsește pe fata de care era îndrăgostită că a devenit o femeie bătrână și tristă, iar el îi cântă o doină care descrie durerea lui și suferința sa în război.

Poezia este scrisă în versuri simple și are o melodie ușor de reținut. Aceasta este o trăsătură obișnuită a cântecelor populare, care sunt concepute pentru a fi ușor de cântat și de memorat. De asemenea, poezia ilustrează tema iubirii neîmplinite și a sacrificiului personal pentru dragoste, care este o temă frecventă în poezia romantică.