Poezia „Spinul” de George Coșbuc este un poem scurt, dar plin de semnificații și simboluri.
În poem, spinul este personificat ca o ființă vie, care trăiește în pădure și care își împarte resursele cu ceilalți locuitori ai pădurii. Deși spinul este un arbust cu spini, acesta este o sursă de protecție și refugiu pentru animalele mici și vulnerabile, care își găsesc adăpost în tufele sale.
În plus, spinul este prezentat ca un simbol al tăriei și al rezistenței, care nu se lasă doborât de vânt și nici de ploaie. Poetul subliniază faptul că spinul este „mai tare decât fierul” și „mai tare decât oțelul”, sugerând că forța sa vine nu doar din structura sa fizică, ci și dintr-o voință puternică și de neclintit.
În final, poemul sugerează că oamenii ar trebui să aibă aceeași forță interioară ca și spinul, pentru a face față greutăților vieții și pentru a rămâne verticali și neclintiți, chiar și în fața vânturilor puternice ale sorții.
Prin intermediul acestui poem, Coșbuc a reușit să transmită un mesaj important despre forța interioară și despre importanța sănătoasă a relațiilor de cooperare și ajutor reciproc, precum și a protejării naturii.
Stătea frumoasa pe-un răzor;
Voinicul lângă ea devale,
Să-i scoată spinul din picior
Şi ea plângea: Un spin în cale!
De ce tot râzi? Ah, cum mă dor
Aceste râsete-ale tale!
Ea are flori de crâng la sân,
Şi-n păr un trandafir sălbatic,
Şi părul ei de rouă-i plin.
Ei, las să râd! Tu ai cules
Trei fragi, venind peste coline,
Şi vezi cu ce mi te-ai ales!
Trei fragi? Şi-atât e doară bine!
Căci n-am putut în deal să ies;
Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!
Cu ochii-nchişi şi strânşi de tot,
Ea de dureri izbea piciorul:
Ah, lasă-mă, că nu mai pot!
Fricoasă eşti! Da! Te-aş vedea!
Fricoasă, eu? Aşa e frica?
N-ai milă de durerea mea!
Nu-ţi pasă! Da! Ca de nimica!
Ba-mi pasă mult, că eu n-aş vrea
Să-mi fie şchioapă nevestica!
Ea-şi potriveşte floarea-n păr,
Şi-i înfloresc zâmbind obrajii
Cei albi ca florile de măr.
Să fiu chiar şchioapă, ce-i apoi?
Că ce ţi-e drag, tot drag rămâne!
Eu nu zic ba! Dar uite, joi
Ni-e nunta, dragă, e ca mâine
Tu cum să joci? Sărac de noi!
Să stai la masă-ntre bătrâne.
Ea-şi ţine braţul stâng pe piept
Şi-ncetişor dezmiardă fruntea
Flăcăului cu braţul drept.
Eu ţie vreau să-ţi fiu pe plac;
Şi n-o să joc, şi ce-i cu asta?
Aşa-i! Dar eu? Eu ce mă fac?
La nuntă-mi, bată-o năpasta,
Să nu joc eu? De-aş şti că zac,
La nuntă vreau să-mi joc nevasta!
Ea râde-acum! Nebun ce eşti!
Flăcăul grabnic să ridică:
Ei, iacă spinul! Ce-mi plăteşti?
Vrei plată? Uite, ai trei fragi,
Şi din cosiţă-ţi dau bujorii…
Şi toată frunza de pe fagi!
De dor de fragi să plâng feciorii?
De flori dă-mi ochii tăi cei dragi
Şi pentru fragi dă-mi obrăjorii!
Şi ea-l loveşte-ncetişor,
Zâmbind, cu palma peste gură.
Eu ştiu! Să ceri aşa-i uşor!
Dar las acum! E joi aici
Şi nimeni, aşteptând, nu moare!
Mă porţi ca pe copiii mici!
Dar joi, să ştii! Trei fragi şi-o floare!
Şi joi tu n-ai ce să mai zici,
Că pentru multe-mi eşti datoare!
Rezumat extins la poezia Spinul de George Coşbuc
Poezia „Spinul” de George Coşbuc este un poem cu accente romantice, care explorează tema iubirii neîmpărtăşite şi a suferinţei provocate de respingere. În poem, poetul descrie imaginea unui spin care îşi doreşte să devină un crin, pentru a fi mai aproape de iubita sa, dar care este respins şi îşi plânge singurul său dor.
În prima strofă, poetul descrie imaginea unui spin, care se uită la un crin înflorit şi îşi doreşte să devină la fel de frumos ca el, pentru a-şi impresiona iubita. El sugerează că iubita sa este îndrăgostită de crin şi că el îşi doreşte să îi fie la fel de drag.
În a doua strofă, poetul sugerează că spinul îşi doreşte să îşi schimbe aspectul pentru a fi mai aproape de iubita sa. El sugerează că respingerea iubirii sale îl face să sufere şi că el îşi plânge singurul său dor.
În a treia strofă, poetul descrie imaginea spinului care se simte singur şi îndurerat, datorită respingerii iubirii sale. El sugerează că spinul îşi doreşte să îşi părăsească propria existenţă, pentru a se uni cu iubita sa.
În final, poetul concluzionează că spinul nu poate să devină niciodată crin, pentru că aceasta nu este natura sa. El sugerează că iubirea neîmpărtăşită poate fi dureroasă şi că ea poate fi ca un spin care îşi doreşte să devină un crin, dar care este respins.
În general, poezia „Spinul” este o meditaţie poetică despre iubire, respingere şi suferinţă. Ea sugerează că respingerea iubirii poate fi dureroasă şi că dorul de iubire poate fi ca o durere provocată de un spin care îşi doreşte să devină un crin. Poezia a fost bine primită de către publicul larg şi a devenit una dintre cele mai cunoscute şi iubite poezii ale lui George Coşbuc.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia