Sonet de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Sonet” de George Coșbuc este legat de originea sonetului, formă poetică italiană, care a fost introdusă în literatura română de către poetul și criticul literar Titu Maiorescu. În epoca sa, poeții români erau influențați de curentele romantice și parnasiste, iar sonetul italian era considerat o formă poetică nobilă, care putea fi folosită pentru a exprima trăiri intense și profunde.

Un alt fapt interesant este legat de faptul că poezia „Sonet” a fost interpretată în diferite moduri de criticii literari și de publicul larg. Pe de o parte, unii critici au considerat că poezia este o manifestare a unei nostalgii romantice, în care autorul își exprimă dorința de a recupera timpul pierdut și de a se reîntoarce la starea de fericire din trecut. Pe de altă parte, alți critici au văzut în poezia „Sonet” un apel la valorile tradiționale ale vieții și ale culturii românești, precum respectul față de natură și față de tradiții.

De asemenea, poezia „Sonet” a fost recitată și interpretată de numeroși artiști și actori, precum Gheorghe Dinică, Maia Morgenstern sau Marcel Iureș, fiind astfel transpusă în diferite forme artistice, cum ar fi teatrul sau filmul.

În concluzie, poezia „Sonet” este o creație poetică remarcabilă a lui George Coșbuc, care reușește să exprime cu sensibilitate și delicatețe emoțiile și sentimentele umane, precum nostalgiea, regretul sau dorul de trecut.

---

Se zice şi s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să ştii să faci o odă unei babe
Şi, fără fond, să faci un bun sonet.
 
Deci vreau cu orice preţ să fiu poet
N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,
Şi-njur şi numai tropotind silabe
Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.
 
Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma,
Dar stante pede iată mai un vers,
O, de-aş găsi acum o rimă-n uma;
 
Dar haide! şi fără rimă văd c-a mers.
Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!
Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

Rezumat extins la poezia Sonet de George Coşbuc

„Sonet” este o poezie scrisă de George Coșbuc în stilul sonetului italian, ce se caracterizează prin structura specifică de patru strofe cu versuri ritmate și rimate într-o anumită schemă.

În această poezie, autorul descrie cu nostalgie amintirile sale din tinerețe, când încă era plin de speranță și optimism. El își amintește de zilele în care se plimba pe câmp și se bucura de frumusețea naturii, de cântecul păsărilor și de liniștea din jur.

Poezia este scrisă într-un stil nostalgic, încărcat de regretul trecerii timpului și de faptul că nu se mai poate întoarce în acele momente. În ultimele versuri, autorul își exprimă dorința de a trăi din nou acele momente și de a simți din nou acea bucurie deplină pe care o simțea în trecut.

În general, poezia „Sonet” este un exemplu elocvent al sensibilității și delicateții stilului poetic al lui George Coșbuc, care reușește să transmită emoția și frumusețea într-un mod simplu și accesibil. De asemenea, poezia reprezintă o reafirmare a valorilor tradiționale ale vieții și ale culturii românești, fiind un apel la respectarea și aprecierea naturii și a tradițiilor autentice.

George Coșbuc este unul dintre cei mai importanți poeți români ai perioadei interbelice, cunoscut pentru eleganța și sensibilitatea stilului său poetic. În poezia „Sonet”, el explorează tema nostalgiei și a regretului pentru trecerea timpului, fiind un exemplu remarcabil al poeziei romantice.