Somnul de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Somnul” de George Topârceanu este că aceasta a fost pusă pe muzică de compozitorul român Cornel Fugaru și a devenit una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite piese muzicale din repertoriul său.

De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă într-o varietate de antologii și cărți de poezie, ceea ce demonstrează impactul și popularitatea sa pe plan internațional.

---

Când numai luna singură din noapte
Veghează din întinderea albastră,
Şi când o rază albă, visătoare,
S-a strecurat sfioasă prin fereastră
Şi-a adormit pe pernă, lângă tine, –
Atunci din cer, cu aripi nevăzute,
Copilul morţii – somnul – tainic vine,
Pe ochii-nchişi, uşor să te sărute…

Tu, dragul meu, dacă te simţi prea singur
Şi n-ai pe nime-n camera săracă
Decât un nou duşman şi oaspe: foamea…
Închide ochii! Foamea o să-ţi treacă,
Şi fără veste somnul îţi aduce
O masă cu împărăteşti bucate, –
Belşugul unei lumi mai fericite,
Cu soare cald şi parcuri, şi palate…

Şi nu te miri, aşa firesc îţi pare,
Când vin din trista lor singurătate
Icoane scumpe de odinioară,
Fiinţe dragi, de mult înmormântate.
O, înger blând, alinător durerii!
De pe cernita sufletului-zare,
Ridică-mi vălu-n fiecare noapte
Să văd splendoarea lumii viitoare!…

Mi-aduc aminte…-n serile de iarnă,
La gura sobei, – fără să-mi dau seama,
Mă cuprindeai în braţe moi de visuri,
Când îmi spunea poveşti frumoase mama…
Şi-acuma simt singurătatea rece
Şi tot pustiul nopţilor târzii.
Te chem să-mi vindeci sufletul, o clipă, –
Dar în zadar te chem, – că nu mai vii!

O, vino iar… şi să-mi aduci cu tine
Iubitul chip de care sunt departe!
Atâta am, în lumea asta mare,
Şi răutatea lumii ne desparte…
Sărută-mi ochii! – Dintre ea şi mine,
Pieri-va ca prin farmec depărtarea:
Zâmbind frumoasă îmi întinde gura
Şi-n vis e-atât de dulce sărutarea…

Rezumat extins la poezia Somnul de George Topârceanu

Poezia „Somnul” de George Topârceanu este o meditație poetică profundă despre viață și moarte, cu accent pe ideea că viața este un drum scurt și că, în cele din urmă, toți suntem sortiți să adormim pentru totdeauna.

În prima strofă, poetul descrie somnul ca fiind o formă de moarte temporară și afirmă că, în timp ce dormim, suntem liberi să visăm și să ne imaginăm alte lumi și experiențe. El subliniază ideea că viața este scurtă și că somnul este o formă de evadare din lumea reală, care ne permite să ne refugiem într-un univers mai mare și mai complex.

În a doua strofă, poetul reflectă asupra faptului că, în cele din urmă, toți suntem sortiți să adormim pentru totdeauna și că moartea este un lucru inevitabil. El afirmă că, în ciuda faptului că suntem conștienți de această inevitabilitate, suntem încă tentați să ne agățăm de viață și să ne împotrivim acestei realități.

În ultima strofă, poetul sugerează că, în ciuda inevitabilității morții, este important să valorificăm fiecare moment al vieții noastre și să încercăm să trăim într-un mod autentic și plenar. El subliniază ideea că viața este scurtă și că trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă, înainte ca somnul final să ne ia definitiv.

În ansamblu, poezia „Somnul” este o meditație profundă și introspectivă asupra vieții și morții, care subliniază importanța de a trăi în prezent și de a ne bucura de fiecare moment. Poezia este o reflecție asupra condiției umane, care încurajează cititorul să își găsească sensul propriu în viață și să își trăiască viața într-un mod autentic și plenar, înainte ca somnul final să ne ia definitiv.