Şomerul de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Şomerul” de George Topârceanu este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1921, în revista „Flacăra”, şi a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului.

Poezia surprinde drama şomerului, care este privit cu dispreţ şi ignorat de către societate, dar care speră în continuare că va găsi un loc de muncă şi va fi apreciat la adevărata sa valoare. Tema şomajului şi a dispreţului social faţă de cei care se confruntă cu această problemă este una actuală şi în zilele noastre.

Umblând în sus şi-n jos pe bulevard,
A poposit la umbră sub un gard,
Şi-i trist fiindcă nimeni nu-l întreabă
Dac-a mâncat ori dacă are treabă…

Rezumat extins la poezia Şomerul de George Topârceanu

„Şomerul” este o poezie a lui George Topârceanu, care descrie viața și starea de spirit a unui om care a rămas fără loc de muncă și trăiește în sărăcie și neputință. Poezia are o structură narativă, fiind construită ca o poveste, iar personajul principal este prezentat în detaliu, de la aspectul său fizic până la trăsăturile de caracter și emoțiile pe care le trăiește.

Poezia începe prin prezentarea aspectului fizic al personajului principal, descriindu-i hainele uzate și murdare și chipul palid și obosit. Apoi, se face o trecere în revistă a activităților și ocupațiilor pe care le-a avut în trecut, dar care acum nu mai au nicio importanță și nicio valoare pentru el. Acesta își amintește cu nostalgie de vremurile când era un om respectat și muncitor, dar care acum nu mai are nimic.

Poezia evocă sentimente de disperare, singurătate și abandon. Personajul principal se simte marginalizat și uitat de societate, fiind incapabil să-și găsească un loc de muncă sau să se integreze într-un mediu social activ și prosper. Poezia pune în evidență diferențele sociale și economice dintre oamenii din societate, evidențiind nedreptatea și lipsa de compasiune față de cei mai puțin norocoși.

În finalul poeziei, personajul principal își dorește să se întoarcă în trecut, la vremurile în care era fericit și mulțumit cu viața sa. El își dorește să fie din nou un om respectat și muncitor, dar care acum se simte dezorientat și singur în fața unei realități dure și implacabile.

În concluzie, poezia „Şomerul” de George Topârceanu este o meditație profundă asupra condiției umane în fața unui sistem social nedrept și iresponsabil. Este o pledoarie pentru solidaritatea umană și pentru sensibilitatea față de cei mai puțin norocoși din societate. Poezia rămâne relevantă și actuală și astăzi, într-o lume marcată de inegalități și injustiții sociale.