O posibilă curiozitate despre fabula „Soarele şi broaştele” de La Fontaine este legată de originea acesteia. Deși fabula a fost publicată în prima ediție a colecției „Fables” din 1668, sub titlul „Les Grenouilles qui demandent un roi” („Broaștele care cer un rege”), se pare că ideea pentru fabulă ar fi fost inspirată de un episod din „Istoria naturală” a lui Pliniu cel Bătrân, în care un grup de broaște ar cere un rege Jupiterului. La Fontaine a preluat această idee și a adaptat-o în contextul politicii franceze din secolul al XVII-lea.
S-a însurat cu mare alai un Crai străin
Şi lumea şi-neca amaru-n vin.
Esop spunea, în şoaptă, că gloata e nătângă
Şi râde şi petrece-n loc să plângă.
În vremea de demult, slăvitul Soare
Se hotărâse şi el să se-nsoare.
Dar băştinaşii bălţilor, în cor,
Se tânguiau de zor:
– Au ce te faci, au ce te faci cu pruncii lor?
Un singur Soare uneori ne coace,
Dar cu vreo şase-şapte ce ne-om face?
Se plânseră Ursitei că nu mai e de trai:
– Când Sorii vor porni cu-atât alai
Şi-n vâlvătaia lor vor arde zările,
Secând pe loc şi bălţile şi mările,
Pieri-va broscărimea şi micii brotăcei!
Ca broaşte, judecau cu mult temei.
Rezumat extins la fabula Soarele şi broaştele de La Fontaine
Fabula „Soarele și broaștele” a fost publicată pentru prima dată în 1668, ca parte a celebrei colecții de fabule „Fables Choisies, mises en Vers” de La Fontaine. Această colecție conține 243 de fabule scrise în versuri, inspirate de fabulele antice ale lui Esop și ale altor autori clasici.
În fabula „Soarele și broaștele”, o serie de broaște se adună pentru a-și petrece ziua la soare. Însă, pe măsură ce ziua devine din ce în ce mai fierbinte, broaștele încep să cadă în somn, iar una dintre ele sugerează să se mute sub copaci. Dar o altă broască se opune și susține că nu trebuie să se miște deloc, deoarece soarele ar trebui să le aparțină lor. În cele din urmă, celelalte broaște o imită și niciuna dintre ele nu se mișcă.
În timp ce broaștele stau acolo, bronzându-se și nemișcate, soarele își face apariția și începe să-i prăjească. Broaștele își dau seama că trebuie să se miște, dar pentru multe dintre ele este prea târziu și cad moarte sub razele arzătoare ale soarelui.
Moralul fabulei este că trebuie să fim atenți și să ne adaptăm la schimbările din mediul înconjurător și să nu ne agățăm de idei fixe sau de situații care nu mai sunt benefice sau sigure pentru noi.
Această fabulă a fost adaptată și interpretată de-a lungul timpului într-o varietate de medii, inclusiv literatură, teatru și film. De asemenea, a fost o sursă populară de inspirație pentru mulți artiști și designeri de modă, ilustrând ideea că a fi prins într-o situație rigidă și inflexibilă poate duce la consecințe nedorite.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
