Şoarecele şi pisica de Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre fabula „Șoarecele și pisica” de Grigore Alexandrescu este acela că aceasta a fost inspirată de o poveste populară cu origini antice. În multe culturi și tradiții, șoarecii sunt considerați a fi simboluri ale inteligenței și ingeniozității, iar această fabulă a fost scrisă pentru a ilustra aceste calități și pentru a încuraja copiii să fie creativi și să gândească rapid în situații dificile.

Fabula a devenit foarte populară în România și a fost tradusă în mai multe limbi, fiind recunoscută ca una dintre cele mai bune lucrări de literatură pentru copii din țară. De asemenea, fabula a inspirat mai multe adaptări și versiuni în diferite forme de artă, inclusiv în desene animate și piese de teatru.

---

Un şoarece de neam, şi anume Raton,
Ce fusese crescut su’ pat la pension,
Şi care în sfârşit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parmazan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.
Cum că domnul Raton îndată s-a gătit
Se o ia la picior, nu e de îndoit.

Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?
Binele şoricesc cât de mult îl doresc
Şi cât îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!
Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,
Şi că aveţi cuvânt să vă plângeţi de ei;
Dar eu nu sânt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,
De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”
La ăst frumos cuvânt, Raton înduplecat,
Văzând că Dumnezeu de martur e luat,
Îşi ceru iertăciuni şi-l pofti a veni
Cu neamul şoricesc a se-mprieteni,
Îl duse pe la toţi, şi îl înfăţişă
Ca un prieten bun ce norocul le dă.
Să fi văzut la ei jocuri şi veselii!

Căci şoarecii cred mult la fisionomii,
Ş-a acestui străin atâta de cinstit
Nu le înfăţişa nimic de bănuit.
Dar într-o zi, când toţi îi deteră un bal,
După ce refuză şi limbi, şi caşcaval,
Zicând că e în post şi nu poate mânca,
Pe prietenii săi ceru a-mbrăţişa.
Ce fel de-mbrăţişări! Ce fel de sărutat!
Pe câţi gura punea,
Îndată îi jertfea;
Încât abia doi-trei cu fuga au scăpat.

Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.

Rezumat extins la fabula Şoarecele şi pisica de Grigore Alexandrescu

Fabula „Șoarecele și pisica” de Grigore Alexandrescu este o poveste care ne învață despre importanța gândirii rapide și a ingeniozității pentru a ne proteja de pericole.

În această fabulă, un șoarece și o pisică se întâlnesc și încep să discute despre relația lor. Pisica îi spune șoarecelui că îl iubește și îl respectă, dar șoarecele își dă seama că pisica este de fapt interesată doar de a-l vâna și a-l mânca. Într-un moment de ingeniozitate, șoarecele își dă seama că poate să se prefacă mort pentru a scăpa de pisică și își pune planul în aplicare cu succes. Pisica îl crede pe șoarece mort și îl lasă în pace.

Această fabulă ne învață că gândirea rapidă și ingeniozitatea pot fi la fel de importante ca și forța și puterea fizică. Este important să ne gândim în avans la soluțiile posibile la problemele noastre și să fim pregătiți să acționăm rapid și eficient pentru a ne proteja de pericolele care ne amenință.

În concluzie, fabula „Șoarecele și pisica” ne oferă o lecție importantă despre importanța gândirii rapide și a ingeniozității pentru a ne proteja de pericole. Această fabulă rămâne populară și astăzi, fiind o sursă de inspirație și învățătură pentru copii și adulți deopotrivă.