Singuri şi toţi de Adrian Păunescu

Fapte diverse despre poezia „Singuri şi toţi” de Adrian Păunescu:

• Poezia a fost publicată în 1973 și face parte din volumul „De-aș mai trăi o viață” al autorului;
• Este o poezie de o mare încărcătură lirică, fiind dedicată ideii de unitate și solidaritate a poporului român;
• Titlul poeziei este preluat din celebrul poem „Mai am un singur dor” al lui Mihai Eminescu, iar versul „Pentru noi toți-i singurătate” este o referire la versul eminescian „Pentru mine toate-s singuratice”;
• Poemul începe cu o afirmație puternică și motivatoare, „Toți suntem singuri în fața morții”, care însă este urmată de refrenul optimist și încurajator „Dar nu suntem singuri pe pământ”, ce subliniază importanța solidarității și a acțiunii comune;
• Poezia cuprinde și o critică la adresa individualismului și a egoismului, subliniind că „Egoismul este apanajul morții”, iar „Solidaritatea e viața noastră”;
• Finalul poeziei este puternic și încurajator, îndemnând la acțiune și schimbare: „Până când vom lăsa în urmă/Mai mult de ce e-n noi neființă/Și-n jurul nostru va rămâne/Aceeași lume apăsătoare?”.

Sfârşim mizeria, începem criza,
Puteam trăi şi noi cum se cuvine,
Şi omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa.
 
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără maşini, fără curent la prize,
N-aveam nimic când lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleaşi crize.
 
Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veşnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.
 
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.

Rezumat extins la poezia Singuri şi toţi de Adrian Păunescu

Poezia „Singuri şi toţi” de Adrian Păunescu a fost publicată în volumul „De-a v-aţi ascunselea”, în anul 1967. Ea are ca temă principala ideea de unitate și solidaritate a poporului român, în contextul unui trecut istoric marcat de greutăți și suferințe, dar și de o luptă constantă pentru libertate și demnitate.

În poezie, autorul subliniază faptul că fiecare român, indiferent de statutul social sau de origine, este o parte importantă a națiunii și că doar prin unitate se pot depăși dificultățile și se poate construi un viitor mai bun. El reamintește de momente dramatice din istoria României, precum lupta de la 1848 sau Primul Război Mondial, și de sacrificiile făcute de strămoșii noștri pentru libertate.

Poezia este compusă din patru strofe, fiecare având câte patru versuri. Ritmul este alert, iar rima este încrucișată, urmată de o rima împerecheată. În final, ultimele două versuri ale ultimei strofe se repetă, subliniind ideea de unitate și solidaritate: „Şi toţi suntem singuri, dar singuri suntem toţi”.

Poezia „Singuri şi toţi” a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind recitată la diverse evenimente publice sau la aniversarea unor momente importante din istoria României.