Sfârşitul iernii de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Sfârșitul iernii” de Vasile Alecsandri este că a fost scrisă în anul 1851 și a fost publicată pentru prima dată în anul 1852 în revista „Dacia literară”. Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Alecsandri și a fost inclusă în diverse antologii și cărți de poezie. Poezia a fost adesea interpretată ca un simbol al naturii și al ciclurilor sale naturale și a fost considerată o expresie a naționalismului românesc. Astăzi, poezia este încă studiată în școli și universități din România și este considerată o capodoperă a literaturii românești.

S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării,
S-au dus zilele Babei şi nopţile vegherii.
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.
 
Lumina e mai caldă şi-n inimă pătrunde;
Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.
Pâraiele umflate curg iute şopotind,
Şi mugurii pe creangă se văd îmbobocind.
 
O, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se pierde!
În câmpul veşted iată un fir de iarbă verde
Pe care-ncet se urcă un galben gândăcel,
Şi sub a lui povară îl pleacă-ncetinel.
 
Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,
Un gândăcel, un flutur, un clopoţel în floare,
După o iarnă lungă ş-un dor nemărginit,
Aprind un soare dulce în sufletul uimit!

Rezumat extins la poezia Sfârşitul iernii de Vasile Alecsandri

Poezia „Sfârșitul iernii” de Vasile Alecsandri este o creație lirică care exprimă bucuria și speranța aduse de sosirea primăverii și încheierea iernii aspre. Poezia este compusă dintr-o singură strofă de patru versuri și este caracterizată de un ritm rapid și optimist.

În poezie, Alecsandri descrie sosirea primăverii ca fiind o veste bună, care aduce o schimbare de la iarna aspră și necruțătoare. El folosește imagini poetice puternice pentru a ilustra acest sentiment de bucurie și speranță, cum ar fi imagini ale păsărilor care cântă și ale florilor care încep să înflorească.

Alecsandri vorbește despre primăvară ca fiind o perioadă a regenerării și a reînnoirii, în care totul revine la viață și își recapătă frumusețea. El afirmă că natura începe să cânte și să zâmbească din nou, iar oamenii se bucură de sosirea primăverii și de începutul unei noi perioade.

În concluzie, poezia „Sfârșitul iernii” de Vasile Alecsandri este o creație lirică profundă, care exprimă într-un mod emoționant bucuria și speranța aduse de sosirea primăverii și încheierea iernii aspre. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța de a sărbători schimbarea și de a găsi bucurie și speranță în mijlocul schimbării. Stilul său poetic, plin de imagistică puternică și de ritm rapid, face din această poezie o capodoperă a literaturii românești și o creație lirică care rămâne relevantă și emoționantă și astăzi.