Sfârşit de vară de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Sfârşit de vară” de George Topârceanu este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1925 în revista „Viața Românească”. Deși Topârceanu este cunoscut mai ales pentru poeziile sale pentru copii, precum „Bunica” sau „Plouă”, poezia „Sfârşit de vară” demonstrează capacitatea sa de a exprima sentimente complexe și profunde prin intermediul poeziei.

Această poezie este considerată una dintre cele mai reprezentative creații lirice ale lui George Topârceanu și a rămas una dintre cele mai apreciate poezii ale sale.

Vezi aici Comentariu literar la poezia Sfârşit de vară

---

Dacă liniştea pădurii adormite
Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite
Şi pe freamăte pornite de departe
Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,

Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar
Printre galbenele rarişti de stejar,
Cu sfioase campanule şi sulfine,
Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.

Dulce zumzet somnoros şi ireal
Să ne cheme spre poienile din deal.
Taina liniştii înalte să ne fure
Prin cotite luminişuri de pădure

Şi la umbră să ne-mbie mai târziu
O clopotniţă de aur străveziu,
Legănând deasupra creştetelor noastre
Licuricii înălţimilor albastre…

Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis,
Să trăim în clipe lungi acelaşi vis.
Foi uscate-n jurul tău să cadă rar,
La ureche să-ţi descânte un bondar

Şi cum stai cu ochii-nchişi pe jumătate,
Soare galben printre ramuri nemişcate
Să-ţi învăluie-n tăcere şi-n lumină
Fruntea mică de domniţă bizantină.

Iar la-ntoarcere, să trecem prin păşuni
Şi prin funduri de livadă cu aluni,
Printre garduri fumurii şi solitare
Ce se uită-n urma noastră cu mirare…

Şi din treacăt, ici şi colo, să culegi
Sânziene cu tulpinile întregi,
Margarete, scânteioare şi aglice,
Un buchet de flori orfane şi calice,

Lung în coadă şi ghimpos şi cu ţărână.
La plecare să-l ţii falnic într-o mână,
Dar cu vremea, desfoiat, să-ţi pară greu
Şi la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu…

O şopârlă pe cărare, lângă noi,
Speriată să foşnească dintre foi
Şi să stea, să vă uitaţi o dată bine,
De departe, tu la ea şi ea la tine,

Tu de sus şi ea din pietrele fierbinţi,
Amândouă serioase şi cuminţi.
Mai încolo o crenguţă de mălin
Ori un ghimpe să te-ntârzie puţin

Şi – purtând de-a lungul văilor prin ţară
Vestea nouă a sfârşitului de vară,
Flutur mic, într-o lucire de-asfinţit,
Să ne-ntâmpine din ţarină grăbit,

Cu rugină pe albastre aripioare
Ca o veştedă petală de cicoare.

Rezumat extins la poezia Sfârşit de vară de George Topârceanu

Poezia „Sfârşit de vară” de George Topârceanu este o creație lirică ce descrie ultimele zile ale verii, momentul în care natura începe să se pregătească pentru toamnă, iar oamenii își aduc aminte cu nostalgie de zilele petrecute în timpul sezonului cald. Poezia este compusă din cinci strofe, fiecare având câte șase versuri, și prezintă o imagine poetică a schimbării sezonului de vară spre toamnă.

În prima strofă, poetul descrie natura în schimbare, semnificând sfârșitul verii și începutul toamnei. El compară culorile și mirosurile din jur cu cele dintr-o lume îndepărtată și misterioasă. Toate acestea aduc o stare de melancolie și tristețe, sugerând că vara a trecut și oamenii trebuie să se pregătească pentru un alt sezon.

În a doua strofă, Topârceanu continuă descrierea naturii și pune accentul pe sunetele ce se aud în această perioadă, cum ar fi ciripitul păsărilor migratoare sau foșnetul frunzelor căzute de pe copaci. În același timp, poetul își aduce aminte cu nostalgie de momentele petrecute în aer liber, sub soarele călduț al verii.

În a treia strofă, poetul își aduce aminte de zilele petrecute pe malul mării sau în grădina cu flori, descrisă ca un loc plin de culori și mirosuri. El exprimă tristețea sa că aceste momente deosebite au trecut și că oamenii trebuie să se obișnuiască cu schimbarea sezonului.

În a patra strofă, Topârceanu pune accentul pe bucuria de a trăi și de a se bucura de fiecare moment. El afirmă că, în ciuda faptului că vara a trecut, oamenii trebuie să își găsească bucuria în lucrurile simple, precum privitul unui apus de soare sau mirosul pământului umed după o ploaie.

În ultima strofă, poetul afirmă că natura nu moare odată cu schimbarea sezonului, ci se transformă și renaște într-o altă formă. El încheie poezia cu un mesaj de speranță și optimism, afirmând că există mereu un nou început și că oamenii trebuie să își găsească puterea de a merge înainte.

În concluzie, poezia „Sfârşit de vară” de George Topârceanu este o creație lirică profundă, care exprimă într-un mod emoționant trecerea de la vară la toamnă și amintirile legate de acest sezon. Stilul său poetic plin