Un fapt divers interesant despre poezia „Serenada” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte dintr-o serie de poeme intitulate „Cărți cu poezii.” Această serie a fost publicată în 1919 și conține poezii scurte și meditative, caracteristice stilului lui Arghezi.
„Serenada” este una dintre poemele din această colecție și se remarcă prin tonul său contemplativ și liniștit. Poezia prezintă o imagine poetică a nopții, a naturii și a unui moment de odihnă și liniște. Cu cuvinte alese cu grijă, Arghezi transmite o atmosferă de calm și frumusețe în acest poem, explorând frumusețea simplă a naturii și a momentelor de contemplare.
De cu noaptea,cate toate :
Clopotul toaca si bate,
Broastele,nu stii de unde,
Calca-n clapele afunde.
Se clatesc in beregata
Cu faianta sfaramata
Si-nghit la ceasu-ntai
Cioburile ei scirtii,
Ciorile din pomi se musca,
Steaua cade,foc de pusca,
Fierastraie si randele
Rod in ciurciuvele.
Pe la trei,
Vin paduchi mititei:
Pe la cinci
Plosnitele cu opinci.
Sobolanul te miroase
Pe la sase.
Gilcile daca ti-au copt,
Doctorul vine la opt.
Bezna rece,zidul rece
Mai murira paisprezece.
Rezumat extins la poezia Serenada de Tudor Arghezi
Poezia „Serenada” de Tudor Arghezi este un exemplu clasic al liricii românești, cu un ton profund meditativ și contemplativ. Această poezie, publicată în 1919, explorează natura, timpul și efemeritatea vieții.
Poezia începe prin a prezenta o scenă nocturnă în care liniștea este întretăiată doar de zgomotele discrete ale naturii – o priveliște plină de mister și magie. Autorul face referire la luna care strălucește ca un „leu de aur” pe cer și la lumina ei care se oglindește în apa unui râu. Această imagine a nopții sugerează o atmosferă de liniște și contemplare.
În continuare, poezia se concentrează pe trecerea timpului și pe efemeritatea vieții umane. Tudor Arghezi folosește simbolul zilei care se stinge pentru a ilustra inevitabilitatea schimbării și a dispariției. El exprimă dorința de a se opri în timp și de a trăi etern în starea de serenadă, dar conștientizează că acest lucru nu este posibil.
În final, autorul ajunge la o concluzie profundă: viața umană este fragilă și trecătoare, dar frumusețea și profunzimea se găsesc tocmai în această efemeritate. Serenada reprezintă un moment de contemplare și de recunoaștere a frumuseții în universul trecător.
În ansamblu, poezia „Serenada” de Tudor Arghezi este un poem profund meditativ, care îndeamnă cititorul să reflecteze asupra naturii efemere a vieții și să aprecieze frumusețea momentelor prezente. Este o lucrare lirică remarcabilă care explorează teme universale și care continuă să inspire și să provoace gândirea profundă.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
