Seguidilă de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Seguidilă” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost transpusă în muzică și a devenit un cântec popular românesc foarte apreciat. Melodia a fost compusă de Mihai Manu și a fost interpretată de numeroși artiști români, printre care Maria Tănase și Ileana Sărăroiu.

Prin intermediul acestei adaptări, poezia a fost adusă în atenția unui public larg și a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Vasile Alecsandri. Melodia a devenit un simbol al culturii spaniole și românești și a fost cântată și în diverse ocazii culturale și ceremonii de comemorare.

De la Siera Nevada
Păn’ la Munţii Pirenei
Nu-i minune ca Grenada,
Nu-i cer dulce ca al ei!
 
În Grenada strălucită
Nu-i grădină, nu-i sarai
Ca Alhambra înflorită
Ce se pare-un vis din rai!
 
În Alhambra mult frumoasă
Nu-i nimic mai răpitor
Ca al Lindei amoroasă
Suvenir încântător!
 
Ah! mireasa mea iubită,
Viaţă, rai, ce n-aş da eu
Pentru-o noapte fericită
Să te-adorm pe sânul meu,
 
Între Siera Nevada
Şi-ntre Munţii Pirenei,
În Alhambra, la Grenada,
Sub seninul dulce-al ei!

Rezumat extins la poezia Seguidilă de Vasile Alecsandri

„Seguidilă” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul al XIX-lea. Poezia este o descriere poetică a dansului spaniol seguidilă, un dans popular și energic care a cunoscut o largă popularitate în secolele XVIII și XIX în Spania.

În prima strofă, poetul ne prezintă pe dansatorii care dansează seguidilă, un dans plin de ritm și de energie. El descrie mișcările lor grațioase și expresive și subliniază faptul că dansul este o formă de artă care poate transmite emoții puternice și poate crea o legătură specială între dansatori și spectatorii lor.

În a doua strofă, poetul subliniază faptul că dansul este o formă de exprimare a identității culturale și a tradițiilor unui popor. El descrie atmosfera vibrantă și plină de viață a dansului seguidilă și subliniază importanța de a-și păstra și de a-și promova tradițiile și obiceiurile.

În a treia strofă, poetul descrie cum dansul seguidilă poate fi o formă de expresie a dragostei și a pasiunii. El subliniază faptul că dansul poate transmite emoții intense și poate crea o legătură specială între dansatori, ceea ce îi face să se simtă mai apropiați unul de celălalt.

În ultima strofă, poetul conchide că seguidilă este un dans care a cunoscut o largă popularitate în Spania și care a devenit un simbol al culturii și al tradițiilor spaniole. El subliniază importanța de a ne păstra tradițiile și de a le promova, astfel încât să putem îmbogăți patrimoniul cultural al umanității.

În concluzie, „Seguidilă” este o poezie plină de viață și de ritm, care celebrează dansul spaniol seguidilă și importanța acestuia pentru cultura și tradițiile poporului spaniol. Poezia ne îndeamnă să ne păstrăm tradițiile și obiceiurile și să le promovăm, astfel încât să putem îmbogăți patrimoniul cultural al umanității.