Seara de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Seara” de George Coșbuc este că aceasta a fost adaptată ca piesă muzicală în anul 1969 de către compozitorul român Gheorghe Zamfir. Adaptarea muzicală a poeziei a fost inclusă în albumul său „Preludii Celebre”, iar interpretarea sa la nai a adus o nouă dimensiune poeziei și a făcut-o cunoscută și mai larg publicului din întreaga lume.

Melodia lui Zamfir a devenit atât de populară încât a fost inclusă în coloana sonoră a filmului „Le Grand Bleu” (The Big Blue) din anul 1988, regizat de Luc Besson, și a fost folosită și în alte producții cinematografice. Această adaptare muzicală a poeziei „Seara” a adus o contribuție importantă la promovarea poeziei românești în întreaga lume și a demonstrat versatilitatea și universalitatea operei lui George Coșbuc.

---

Ai durat prin aer punte
Din fâşii de foc: te-ai dus
Tot mai sus şi tot mai sus
Stai acum pe-un vârf de munte
Şi-ţi întorci senina frunte
Spre apus.
 
Roşii, ca o lună nouă
Ai tu hainele subţiri,
Lungi şi fără-mpodobiri.
Iar pe tâmplele-amândouă
Porţi, strălucitori de rouă,
Trandafiri.
 
Ochii-i ţii la soare ţintă,
Şi cu ochii tu-l dezmierzi:
E flăcău şi-acum îl pierzi,
Şi ţi-e drag, şi stai ca frântă…
El s-a dus, şi jalnic cântă
Codrii verzi.
 
Umed aer te-mpresoară
Şi-n durerea ta atunci
Rupi cununa şi-o arunci:
Roşii flori prin aer zboară
Desfoiate, ca să moară
Jos prin lunci.
 
Plângi acum. Te-a învins iubirea!
Albe lacrimi cad pe flori
Şi pe frunze, când scobori
Plânsă către văi privirea.
Şi-o să plângă toată firea
Până-n zori.
 
Te-a cuprins necaz deodată
Şi din ochi cu ciudă strângi,
Parc-ai vrea să rupi, să frângi
Să-ţi răzbuni, frumoaso fată
Parcă lumea-i vinovată
Că tu plângi!
 
De pe turn – ce-i el de vină? –
Aurul tu ni-l despoi;
De pe ape iei apoi
Ce-i argint şi ce-i lumină!
Codrii tu, de ciudă plină,
Ni-i laşi goi.
 
Fluturii de prin vâlcele
Tu-i ascunzi acum cu zor,
Culci în cuiburile lor
Veselele rândunele,
Şi pe uşa dragii mele
Pui zăvor.
 
Iar în urmă, răzbunată,
Moartea cum o simţi venind.
Cu mânie tresărind
Scuturi fruntea-ntunecată
Şi-atunci pletele-ţi, deodată
Se desprind.
 
Peste braţele rotunde,
Peste pieptul tău frumos,
Ca un râu întunecos
Părul ţi se varsă-n unde
Şi din creştet el te-ascunde
Până jos.
 
Cu mişcări nespus de line
Tu te nalţi apoi spre cer;
Văi şi lunci şi toate pier –
Neagră-n urmă-ţi Noaptea vine,
Fâlfâind din aripi pline
De mister.

Rezumat extins la poezia Seara de George Coşbuc

„Seara” este o poezie scrisă de George Coșbuc, publicată pentru prima dată în anul 1893. Poezia își concentrează atenția asupra frumuseții naturii și asupra trăirilor sufletești pe care aceasta le poate provoca în inima omului.

În prima strofă, poetul descrie în detaliu peisajul de la apusul soarelui, evidențiind frumusețea și liniștea deosebită a momentului în care natura se pregătește să intre în noapte. El vorbește despre culorile calde și blânde ale soarelui care se ascunde la orizont și despre cum acest spectacol natural îi poate provoca omului o stare de meditație și contemplare.

În a doua strofă, autorul își exprimă trăirile sufletești pe care această priveliște naturală i le provoacă. El vorbește despre cum acest moment al zilei îi amintește de amintirile și emoțiile sale trecute și despre cum acesta îi oferă o oportunitate de a se concentra și de a se conecta cu sinele său interior.

În a treia strofă, poetul își îndreaptă atenția asupra trecerii timpului și asupra faptului că toate lucrurile din lumea noastră sunt trecătoare și efemere. El vorbește despre cum fiecare moment al vieții noastre trebuie să fie valorificat și trăit intens, deoarece timpul nu se întoarce înapoi.

În final, autorul concluzionează că frumusețea naturii și momentele de contemplare și de reflecție sunt esențiale pentru a trăi o viață plină de sens și de împlinire. Poezia se încheie cu un vers care subliniază importanța de a trăi fiecare clipă în mod conștient și intens, „O, clipă, clipă de-mpăcare / Ce preț cât timp ne mai rămâne!”

În general, poezia „Seara” este o meditație asupra frumuseții naturii și a trăirilor sufletești pe care aceasta le poate provoca în om. Autorul reușește să transmită emoțiile și sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic sensibil și expresiv, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că frumusețea naturii și momentele de contemplare și de reflecție sunt esențiale pentru o viață plină de sens și de împlinire.

Ce influenta a avut poezia Seara de George Coşbuc

Poezia „Seara” de George Coșbuc a avut o influență semnificativă în literatura română și în cultura națională în următoarele moduri:

1. Promovarea lirismului rural: Poezia surprinde frumusețea și liniștea serii într-un mediu rural și a promovat valorile și peisajele tradiționale ale țării. Aceasta a contribuit la consolidarea conștiinței naționale și a identității culturale românești.
2. Stilul simplu și accesibil: George Coșbuc a fost cunoscut pentru folosirea unui limbaj poetic accesibil și pentru abordarea unor subiecte comune într-un mod ușor de înțeles. Acest aspect a făcut poezia sa atractivă pentru un public larg și a influențat dezvoltarea poeziei românești.
3. Ilustrarea vieții rurale: Poezia prezintă viața rurală și peisajele naturale ale României, contribuind la păstrarea și promovarea tradițiilor și a modului de viață rural.
4. Inspirarea altor poeți: Poezia lui Coșbuc a inspirat alți poeți și scriitori să exploreze teme similare și să aducă în prim-plan peisajele și viața rurală în creațiile lor literare.
5. Continuarea tradiției literare: Coșbuc a făcut parte dintr-o tradiție literară importantă în literatura română și a influențat dezvoltarea ulterioară a poeziei românești prin opera sa și prin promovarea lirismului rural.

În concluzie, poezia „Seara” de George Coșbuc a avut o influență semnificativă în literatura și cultura română, aducând în prim-plan frumusețea și liniștea vieții rurale și promovând valorile și peisajele tradiționale ale României.