Scrisoare din Basarabia de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Scrisoare din Basarabia” de Grigore Vieru este acela că a fost scrisă în anul 1989, în timpul Revoluției din decembrie care a avut loc în România și care a dus la căderea regimului comunist.

În acea perioadă, multe regiuni care fuseseră ocupate sau anexate de Uniunea Sovietică, inclusiv Basarabia, își exprimau speranța că vor recâștiga independența și libertatea. Poezia a devenit un simbol al luptei pentru libertate și a fost foarte populară în acea perioadă. De asemenea, poezia a fost interpretată și de către artiști și trupe muzicale, aducând astfel un omagiu Basarabiei și identității sale culturale românești.

---

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimii
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Rezumat extins la poezia Scrisoare din Basarabia de Grigore Vieru

Poezia „Scrisoare din Basarabia” a lui Grigore Vieru este o exprimare a sentimentelor și trăirilor autorului pentru Basarabia, o regiune aflată în acel moment sub ocupație sovietică. Poezia începe cu versurile „Dragă mamă, sunt un dor, / Sunt un dor nespus de mare, / Dorul meu e-un dor de soare, / Dorul meu e-un dor de mare”. Aceste versuri sugerează sentimentul de dor pe care autorul îl resimte pentru locul său de baștină, în ciuda distanței care îl separă de acesta.

În continuare, autorul vorbește despre frumusețea naturii din Basarabia, precum și despre oamenii și tradițiile sale. În versurile „Flori de tei, fagi cu frunze, / Prin grădini râuri de rouă, / Vechi cetăți și biserici / Ca un clopot se ridică” se pot vedea imagini ale peisajului basarabean și ale patrimoniului său cultural.

De asemenea, autorul exprimă tristețea sa față de pierderea Basarabiei, care a fost anexată de Uniunea Sovietică în urma pactului Ribbentrop-Molotov din 1939. El își exprimă dezamăgirea față de trădarea liderilor politici români care au permis acest lucru. Versurile „Dar cu dragul și cu viața, / Cu mărinimia și graiul, / Cu lumină și cu pace, / Am dat întregul pământ” exprimă regretul autorului față de pierderea acestui teritoriu.

În finalul poeziei, autorul exprimă speranța că Basarabia va fi întoarsă României și va fi din nou „un măr pe masă de praznic, / Un cântec nou de bucurie, / Un stindard roșu-galben, / O cruce albă-n miezul vieții”. Aceste versuri sugerează speranța că Basarabia va fi din nou un loc plin de viață și de fericire, unde oamenii vor fi liberi să trăiască în pace și armonie, și vor fi mândri de identitatea lor românească.