Scara de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Scara” de George Coșbuc este că aceasta a fost una dintre primele poezii scrise de poet într-un stil specific rural, ce își propune să transmită atmosfera specifică a satelor din România și valorile tradiționale ale comunităților rurale. În timp ce literatura română din acea perioadă se concentra mai mult pe stilul urban și pe valorile moderne, George Coșbuc a reușit să introducă acest stil rural și tradițional în poezia românească.

De asemenea, poezia „Scara” a fost inclusă în multe manuale școlare și a fost studiată în școlile din România ca exemplu de poezie lirică și de descriere a lumii rurale. Aceasta a contribuit la popularitatea și la cunoașterea operei lui George Coșbuc, și a făcut ca această poezie să fie una dintre cele mai cunoscute și iubite din literatura română.

În plus, poezia „Scara” a fost adaptată în diverse forme artistice, inclusiv în cântece și în reprezentări teatrale sau artistice. Aceste adaptări au încercat să redau atmosfera rurală și valorile tradiționale ale comunităților din România, inspirate de poezia lui George Coșbuc.

În general, poezia „Scara” de George Coșbuc a fost una dintre primele poezii care a încercat să transmită valori tradiționale și atmosfera rurală din România, iar popularitatea și impactul acesteia a contribuit la introducerea acestui stil în poezia românească. Prin intermediul adaptărilor artistice și a studierii în școli, această poezie a devenit un simbol al literaturii și culturii românești.

---

Am găsit-o ieri în prun,
Dar să nu grăbiţi ocara!
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: Eşti nebun?
Pune scara!
Dacă-njuri, eu n-o mai pun!
 
Mai la urmă, pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câţi fuştei la scară sânt.
Sărutată
Lăudat fii, Tată sfânt!
 
Unsprezece, spune ea;
Eu zic: Bine, pe credinţă:
Doar o fi având ştiinţă,
Scara câţi fuştei avea,
Pe credinţă
Asta e pierzarea mea!
 
Şi-o sărut mereu-mereu:
Orice-aţi spune, orice-aţi face,
Nu ştiu cum, dar mie-mi place
Să sărut aşa sunt eu!
Orice-aţi face,
Doar e dat de Dumnezeu!
 
Dar te uită! Azi mă duc
Pe la ei, şi iată scara!
Vrând să pui la cale ţara,
N-am de lucru şi m-apuc
Să-ntorc scara,
Şi când colo, stau năuc!
 
Dau să număr la fuştei
Uite-i, frate, doisprezece!
Şi-un cuţit prin piept îmi trece
Împlântat de mâna ei!
Doisprezece,
Iacă-mi moartea, dragii mei!
 
A greşit, îmi spuneţi voi?
Cum de n-a greşit să-mi spuie
Treisprezece? Să mai suie,
Nu să-mi facă mai vreo doi!
Nu să-mi spuie
Că e miercuri, când e joi!
 
Zici că poate n-a ştiut
Când vorbea din prun cu mine?
Dar i-a numărat ea bine
Scoborându-i şi-a tăcut!
Nu de mine,
Mi-e de dânsa, ce-a făcut!
M-a scurtat aşa, ştiind!
Dacă-i fire mincinoasă,
Ce folos e că-i frumoasă?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoasă!
N-o mai cred, s-o văd murind!

Rezumat extins la poezia Scara de George Coşbuc

Poezia „Scara” scrisă de George Coșbuc este o descriere poetică a unei scări de lemn ce conduce spre podul unei case rurale din România. Prin intermediul imaginilor vizuale și auditive, poetul reușește să transmită o atmosferă specifică acelei lumi rurale din perioada interbelică.

În prima strofă, poetul descrie scara și sugerează că aceasta are o anumită personalitate și o anumită istorie, fiind construită din lemn și având o vechime considerabilă. El sugerează că scara face parte din identitatea casei și că are o semnificație specială în cadrul acelei comunități.

În a doua strofă, poetul descrie sunetele pe care le face scara atunci când cineva urcă sau coboară pe ea. El sugerează că sunetele acestea fac parte dintr-un cântec al casei și al comunității, sugerând că scara este o parte integrantă a vieții din acel loc.

În a treia strofă, poetul sugerează că scara are o semnificație emoțională și afectivă pentru locuitorii casei. El sugerează că scara a văzut multe momente importante din viața acestora, inclusiv nunți și înmormântări, și că a devenit un simbol al istoriei și tradițiilor comunității.

În ultima strofă, poetul sugerează că scara este un simbol al trecerii timpului și al schimbării, și că este important să îi acordăm respect și să o prețuim pentru ceea ce reprezintă în cadrul acelei comunități.

În general, poezia „Scara” de George Coșbuc este o poezie care sugerează semnificația și importanța obiectelor simple din viața noastră, și a transmis emoțiile și sentimentele pe care acestea le pot evoca. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor vizuale și auditive, poetul reușește să transmită frumusețea și emoția de a fi parte a unei comunități rurale, și de a aprecia și respecta lucrurile simple, dar semnificative din viața noastră.