Sburătorul de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Sburătorul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de o legendă populară din Bucovina. Legenda spune că o fată frumoasă a fost îndrăgostită de un tânăr, dar acesta a murit înainte ca iubirea lor să poată fi împlinită. Într-o noapte, fată a văzut un „sburător” (un fel de pasăre care se spune că are puterea de a vindeca suferința) zburând către cer și și-a dorit să zboare și ea cu el, sperând să ajungă la iubitul ei.

De asemenea, poezia „Sburătorul” a fost pusă pe muzică de către compozitorul George Enescu, care a creat o suită simfonică inspirată de această poezie. Enescu a spus că poezia lui Alecsandri a fost una dintre principalele surse de inspirație pentru creația sa muzicală.

Dragă, dragă sorioară,
Nu ştii cânticul ce spune
Că prin frunzi când se strecoară
Raza zilei ce apune,
Sburătorul se aruncă
La copila care vine
Să culeagă fragi în luncă,
Purtând flori la sân ca tine?

Fragii el din poală-i fură
Cu-a sa mână nevăzută,
Şi pe frunte şi pe gură
El o muşcă şi-o sărută.
Soro, buza-ţi e muşcată!
Fragii, poţi să le duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Sburătorul?”

„Dragă sorioară, dragă,
Cânticul mai spune încă
De-acel duh c-ades se leagă,
Când e umbra mai adâncă,
De copila mândră, albă,
Ce culege viorele,
Purtând pe ea scumpă salbă,
Scumpă salbă de mărgele.

Salba el râzând i-o strică
Cu-o plăcută dismierdare
Şi de fieşce mărgică
Lasă-o dulce sărutare.
Pe sân, dragă, eşti muşcată!
Salba, poţi ca să-i duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Sburătorul?”

Astfel vesel pe-o cărare
Glumeau gingaşele fete.
Iar în luncă sta la zare
Doi voinici cu negre plete,
Şi, cântând în poieniţă,
Aninau cu veselie
Unu-o salbă-n chinguliţă,
Altul flori la pălărie.

Rezumat extins la poezia Sburătorul de Vasile Alecsandri

„Sburătorul” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri în anul 1853. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute opere ale sale și este considerată o capodoperă a literaturii române.

Poezia este structurată în patru strofe, fiecare conținând opt versuri. Fiecare strofă începe cu același vers: „Când în floare-adormită, În tristă-mi singurătate…”. Versurile sunt pline de imagini poetice care evocă o lume naturală minunată și o stare de melancolie și tristețe.

Tema principală a poeziei este iubirea neîmpărtășită și dorul de ceva ce nu poate fi obținut sau recuperat. Autorul vorbește despre dorința de a zboară și de a scăpa de durere, simbolizată prin „sburătorul” care zboară spre cer. Versurile sale sugerează că singura eliberare de durere este moartea, care ar aduce eliberarea și pacea căutate.

Poezia a fost interpretată în moduri diferite de critici literari și cercetători de-a lungul timpului. Unii au văzut-o ca o expresie a romanticismului, care glorifică sentimentul de tristețe și melancolie. Alții au interpretat-o ca o reprezentare a unei iubiri neîmplinite și a dorului de a ajunge la ceva ce nu poate fi obținut. În orice caz, poezia este considerată una dintre cele mai frumoase și reprezentative opere ale lui Alecsandri.

În concluzie, „Sburătorul” este o poezie profundă și emoționantă, care evocă o lume naturală minunată și sugerează dorința de a scăpa de durere și de a găsi pacea într-o altă lume. Aceasta rămâne una dintre cele mai iubite și apreciate poezii ale literaturii române.