Satele Moldovei de Grigore Vieru

Poezia „Satele Moldovei” a fost publicată pentru prima dată în anul 1974 și este o oda închinată frumuseții și autenticității satelor din Moldova. În această poezie, autorul vorbește despre aerul curat, liniștea și pacea care domnesc în satele din Moldova, despre oamenii harnici și binevoitori care trăiesc acolo și despre obiceiurile și tradițiile specifice acestei regiuni.

Pe vale, pe culme,
Stau satele mele,
Aproape de codru,
Aproape de stele.

Rezumat extins la poezia Satele Moldovei de Grigore Vieru

Poezia „Satele Moldovei” scrisă de Grigore Vieru este o evocare a satelor din regiunea Moldovei, cu peisajele lor pitorești și tradițiile specifice. Poezia are un caracter nostalgic și înduioșător, iar autorul o folosește ca un mijloc de a-și exprima dragostea și admirația pentru această zonă a țării.

În prima strofă, autorul evocă chipul satelor moldovenești, începând cu descrierea câmpurilor de grâu, cereale și floarea-soarelui, precum și a colinelor, pădurilor și râurilor care împrejmuiesc aceste sate. În continuare, el descrie imaginea caselor de lut și paiantă, cu acoperișurile lor de paie, care sunt foarte specifice pentru această regiune a țării.

În următoarele strofe, autorul descrie tradițiile și obiceiurile specifice satelor moldovenești, precum serbările de Sfântul Andrei sau de Sfântul Nicolae, și modul în care acestea sunt sărbătorite cu cântece și jocuri populare. De asemenea, el menționează faptul că aceste tradiții sunt transmise din generație în generație, iar satele moldovenești păstrează vie această tradiție.

În final, autorul își exprimă profunda iubire pentru această regiune a țării, numind-o „mama mea”, și își amintește de momentele petrecute în mijlocul acestor sate și a oamenilor lor, care l-au făcut să se simtă într-un mod aparte. Poezia „Satele Moldovei” este un omagiu adus acestei zone a țării și tradițiilor și oamenilor săi, care au lăsat o puternică impresie asupra poetului Grigore Vieru.