Un fapt divers interesant despre poezia „Satan” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din volumul său de versuri intitulat „Hore” publicat în 1926. „Hore” este o colecție de poezii în care Arghezi explorează teme variate, inclusiv critica socială și politica, alături de meditații filozofice și poetice. „Satan” este una dintre poeziile din această colecție în care autorul folosește figura diabolică a lui Satan ca un simbol pentru a critica sau a pune în discuție diverse aspecte ale societății și ale condiției umane.
Călătorind pe malul furtunilor latine,
L-am întîlnit, sol pașnic, pe-o stîncă de topaz,
Cu ochii, rîpi de umbră, deschiși din cer spre mine,
Cu talpa roză, linsă, subt munte, de talaz.
Gol în imensa zare, tăcut și gînditor,
Cu brațele păroase, la piept, făcute cruce,
Privea în luntrea-mi albă pe undă cum se duce
Tîrîtă de vîrteje, – picior peste picior.
Deși nămiez, în umbra, culcată peste mare,
Ca dîra unei neguri în care se răsfrîng,
Văzui cum firmamentul roieşte și tresare
Din mii de candelabre aprinse din adînc.
Și se-ntreba atuncea speranța mea mirată :
Cine-ar fi fost să fie bărbatul uriaș,
Oprit pe țărmul lumii, cu-o mînă-atît de lată
Încît putea să joace pe deget un oraș ?
Am ridicat lopata în semn de datorie
Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,
Ca-n fața unui rege strein, recunoscut.
El își întoarse capul puțin, strîmbînd în loc
Planetele ca mingea, și luna cum e chifla –
Și încruntînd sprînceana pe ochiul lui de foc,
Răspunse Europei, orgolios, cu tifla.
Rezumat extins la poezia Satan de Tudor Arghezi
Poezia „Satan” de Tudor Arghezi este un poem complex și profund, în care autorul explorează figura mitică a lui Satan și aduce în discuție o serie de teme filozofice și existențiale.
În prima parte a poeziei, Arghezi prezintă figura lui Satan ca un personaj care își caută locul în lumea creată de Dumnezeu. Satan este portretizat ca un rebel, un îndrăzneț care a încercat să se opună autorității divine, dar care acum pare să fie pierdut și confuz în mijlocul haosului lumii.
În a doua parte a poeziei, autorul explorează tema exilului și a singurătății lui Satan. El sugerează că Satan este un exilat care rătăcește prin lume, fără un loc al său și fără să își găsească scopul sau semnificația existenței. Această imagine a lui Satan ca un exilat solitar adaugă o notă de melancolie și tristețe în poem.
În final, Arghezi aduce în discuție întrebarea filozofică a libertății și a destinului uman. El sugerează că, asemenea lui Satan, oamenii se confruntă cu alegeri și cu confruntări în viață și că libertatea lor de a alege îi poate aduce atât bucurii, cât și suferințe. În această privință, autorul invită la reflecție asupra propriului destin și a posibilității de a-și găsi un sens în lumea complicată în care trăim.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
