Un fapt divers interesant despre poezia „Sărindar” de George Coșbuc este că aceasta a fost ecranizată în anul 1972, în regia lui Gheorghe Naghi și cu actorul Mircea Albulescu în rolul sarindarului. Filmul a fost intitulat „Saltimbancii” și a fost realizat într-un stil care reprezintă o reminiscență a vremurilor trecute. Pelicula a avut un mare succes în România și a fost apreciată pentru reconstituirea atmosferei nostalgice a lumii artistice de altădată, precum și pentru prezentarea vieții și a muncii unui saltimbanc talentat.
Iar Matei în baltă stete
Până-n zori, în stuf ascuns,
Frigul nopţii l-a pătruns
Şi prin suflet spaimă-i dete
Că pierirea l-a ajuns.
Dumnezeule-al puterii,
Vezi-mă în ce stare sânt!
Fă, să scap de-acest mormânt,
Depărtându-mi ianicerii,
Şi mă leg cu jurământ
Că scurgând această baltă,
Chiar pe locul unde zac
Mănăstire am să fac,
Mândră, veselă şi naltă,
Şi cu aur am s-o îmbrac.
Turcii însă-l căutară
Şi-altă zi, şi neîncetat,
Iar Matei în stuf a stat
Şi-altă noapte, mai amară,
Mort de foame şi-nsetat.
Dat-ai prin Hristos, Părinte,
Cele nouă fericiri!
Scapă-mă de prigoniri
Şi-ţi voi ridica, preasfinte,
Tot pe-atâtea mănăstiri!
Ruga nu i-a fost primită
Nici acum, şi-a stat Matei
Ocolit de agarei
Înc-o noapte-aşa cumplită,
Şi plângea, gândind la ei:
Vai, Părinte-al îndurării,
Depărteaz-acest pahar,
Şi scăpând dintr-un amar,
Mănăstiri voi face ţării
Câte slujbe-n sărindar.
Şi-apoi fu, că tot plecară
Nechemaţii venetici.
Iar Matei a strâns voinici
Şi-a gonit pe turci din ţară
Şi-a îngropat şi mulţi aici.
Iar pe locul unde-n baltă
El ascuns trei nopţi a stat
Sfânt locaş a ridicat
Pe colin-acum înaltă,
După cum s-a şi jurat.
Şi apucat-a să clădească
Alte nouă, rând pe rând,
Şi i-a dat Dumnezeu gând
Într-o zi să le sfinţească,
Toate-acelaşi hram având.
Iar în urmă ridicat-a
Un altar după altar,
Domnului cel sfânt ca dar
Cel din urmă dându-l gata,
I-a pus nume Sărindar.
Rezumat extins la poezia Sărindar de George Coşbuc
„Sărindar” este o poezie scrisă de George Coșbuc, unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. Poezia este o poveste despre un saltimbanc care își câștigă existența călătorind din oraș în oraș și făcând spectacole.
În prima strofă, poetul ne prezintă personajul principal al poeziei, sarindarul, care ajunge într-un oraș și își instalează cortul pentru a face spectacole. El își începe spectacolul, iar lumea începe să se adune în jurul său.
În a doua strofă, poetul ne descrie spectacolul lui sarindarul, care își face acrobații și jonglerii pentru a impresiona publicul. El este un maestru al artei sale și își exersează numerele cu migală și pricepere.
În a treia strofă, poetul subliniază că sarindarul nu își dorește decât să își câștige traiul prin munca sa și să aducă un pic de bucurie și distracție în viețile oamenilor. El este un om modest și sincer, care își face meseria cu pasiune și talent.
În ultima strofă, poetul conchide că sarindarul este un simbol al muncii și al creativității umane. El subliniază că toți oamenii ar trebui să își găsească meseria care să îi facă fericiți și să aducă bucurie și valoare în lume.
În concluzie, „Sărindar” este o poezie simplă și frumoasă, care celebrează munca și talentul oamenilor din domeniul artistic. Poezia este un omagiu adus oamenilor modesti și talentați, care își aduc aportul la dezvoltarea culturii și a divertismentului. Prin intermediul acestei poezii, George Coșbuc își îndeamnă cititorii să își găsească pasiunea și să își urmeze visurile, indiferent de cât de greu poate fi drumul.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia