Un fapt divers interesant despre poezia „Sara pe deal” este că a fost compusă în anul 1974, într-o perioadă în care România era încă sub regimul comunist. Deși în poezie nu se face referire la politică sau la ideologie, ea a fost interpretată ca o afirmare a identității naționale și a tradițiilor românești, care așteptau să fie reafirmate într-un context politic și social dificil.
De-a lungul timpului, poezia „Sara pe deal” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind adesea recitată la diverse evenimente culturale și sociale. Ea a fost inclusă în antologii de poezie românească și a inspirat și alte creații artistice, cum ar fi picturi sau cântece.
De asemenea, poezia a fost adaptată și în alte limbi, fiind tradusă în engleză, franceză, spaniolă sau rusă, ceea ce sugerează că mesajul și frumusețea ei au avut un impact global.
Iese amurg dintr-o bătaie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
păsări adorm dacă amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirşie, ninge.
Case cuprind sufletul zilnicei frângeri,
oamenii sânt umbre tăcute de îngeri,
nimeni aici legea cerească n-o calcă,
sufletu-n plop, trupul se-apleacă în salcă.
S-a auzit de peste uliţi o veste,
un nou născut viu într-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe cărute mai cară,
ultim sărut, ca o pecete de ceară.
Misticul sat luneca în rugăciune,
nimeni nimic, înspre pământ nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile ţin sipete de adevăruri.
Iarăşi amurg, dângătul parcă revarsă,
cucii dispar lângă clopotniţa arsă,
cade-n fântâni ziua să urce iar, mâine,
în amintiri satul miroase a pâine.
În cimitir, oile nu mai pasc iarbă,
mieii o pasc, pofta din ei este oarbă,
nevinovaţi, anii se-ncarcă de vină
cum ne-ating, fiinţele cum le declină.
Sara pe deal seamană cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e şi-aici cum şi-ntr-ânsul,
sara pe deal, fetişizându-ne plânsul.
Sara pe deal, parte din noaptea eternă,
sara pe deal, capul se-apleacă pe pernă,
sara pe deal, totul deodată învie,
sara pe deal, muzică din poezie.
Caii în apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternică fie-i,
noi între noi să mai gustam cât se poate
sara pe deal, cea mai de preţ dintre toate.
Şi să privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom şti unde pleacă,
iar după ei se mai aude o toacă.
Urmele lor sânt sau copiii sau muncă,
într-un temei lasă întreaga poruncă,
sara pe deal nu e decât un amestic
de fabulos, de nebunesc şi domestic.
Ziua s-a stins, zeamă de zarzară crudă,
ţipă guzgani, cine-are timp să-i audă,
carii bătrâni de-o veşnicie lucrează,
printre copii zgomotul lor iscă groază.
Dacă întinzi mâna cu-o mica lumină
ai să şi simţi vrejuri crescând în gradină,
nişte pândari, hăulituri îşi aruncă,
fetele mari grup se întorc de la luncă.
Poarta în sâni dorul de-o mâna bărbată,
cei căutai mult mai târziu se arată,
podul pe râu scârţie şi se îndoaie,
muştele bat, semn de-nnorare şi ploaie.
Lina-n fuior în turbioane se leagă,
creşte-n dovleci dor de sămânţă întreagă,
parcă de ieri luna răsare-nspre mâine,
plânge-un copil, sau parcă latră un câine.
Plaurii morţi, cresc dintr-o apă uitată,
sfinţi înţelepţi celor cuminţi li se-arată,
sara pe deal, uite un mânz care moare,
suflet din el, ca şi o seară apare.
Dulce-albăstrui caută suflet de iapă,
ea nu mai e, alta va şti să-l înceapă,
ultimi copii strigă pe uliţa noastră,
blânde bunici îi însoţesc din fereastră.
Sara pe deal, cumpăna şinea nu-şi strică,
sara pe deal e ca un duh de bunică,
fruct zemuit împrăştiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai noştri fac focul.
Sara pe deal, dulce vânare de vară,
azi nici un om nu are dreptul să moară,
sara pe deal, fum doborât dintr-un sfeşnic,
cade pe om, parcă-ntrupindu-şi-l veşnic.
Sara pe deal, cânepa fumega bice,
cei pedepsiţi, nu au curajul s-o strice,
toate rămân, precum au fost în natură,
starea de om trece spre starea cea pură.
Sara pe deal, spune că ăsta ni-i rostul,
să o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii în lacrimi ai mumii.
Iar când noi toţi vom murmura ce ne doare,
tu să ne dai o creştinească iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sântem aici: Oamenii..Sara..Şi Dealul.
Rezumat extins la poezia Sara pe deal de Adrian Păunescu
„Sara pe deal” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, în care poetul își exprimă admirația și dragostea față de natură, dar și față de tradițiile și obiceiurile românești. Poemul evocă o sărbătoare populară românească numită „Sânzienele” sau „Drăgaica”, care are loc la solstițiul de vară, în noaptea de 23 spre 24 iunie, când se crede că puterile spirituale sunt cele mai puternice.
Poezia începe cu descrierea unei scene idilice, în care autorul observă cum „sara”, personificată într-o fată tânără și frumoasă, se plimbă pe deal și se bucură de frumusețea naturii. Pe măsură ce poemul avansează, autorul evocă și alte elemente ale sărbătorii populare de Sânziene, cum ar fi focul de tabără și cântecul popular.
Păunescu evidențiază în poezie tradițiile și obiceiurile românești și exprimă admirația sa pentru ele, încurajându-i pe români să păstreze și să promoveze aceste tradiții. El subliniază importanța conservării culturii și a identității naționale, sugerând că acestea sunt esențiale pentru bunăstarea și dezvoltarea unei societăți.
În general, poezia „Sara pe deal” este o celebrare a frumuseții naturii și a tradițiilor românești, dar și o chemare la păstrarea și promovarea acestora. Ea sugerează că frumusețea naturii și a culturii românești sunt elemente esențiale ale vieții și trebuie să fie protejate și îngrijite pentru a asigura un viitor luminos pentru țara noastră.
Informații adiționale despre Adrian Păunescu
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Adrian Păunescu pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Adrian Paunescu pe Wikipedia.
A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani deși a fost născut în Basarabia.
Ce influenta a avut poezia Sara pe deal de Adrian Păunescu
Poezia „Sara pe deal” de Adrian Păunescu a avut o influență semnificativă în literatura și cultura română prin următoarele aspecte:
- Imagini poetice puternice: Poezia este cunoscută pentru descrierile sale vii și pentru imagini poetice puternice, care au influențat stilul poetic al altor scriitori români. Acest limbaj poetic bogat a devenit emblematic pentru creațiile lui Păunescu.
- Explorarea tradițiilor și culturii românești: „Sara pe deal” surprinde tradițiile și cultura românească, în special cele legate de sărbătorirea Sfintei Marii. Aceasta a contribuit la promovarea și conservarea acestor elemente culturale în literatura română.
- Sentimentul de identitate națională: Poezia aduce în prim-plan sentimentul de identitate națională și iubirea pentru România. Acest aspect a influențat alți scriitori să exploreze și să promoveze valorile naționale în creațiile lor.
- Popularitatea în cultura populară: Poezia „Sara pe deal” a devenit populară în cultura românească și a fost adaptată în cântece populare și alte forme artistice. Acest lucru a consolidat impactul său în viața cotidiană a oamenilor.
În concluzie, poezia „Sara pe deal” de Adrian Păunescu a avut o influență semnificativă asupra literaturii și culturii române, prin imagini poetice puternice, explorarea tradițiilor, promovarea identității naționale și popularitatea sa în cultura populară.
