Şapte fete de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Șapte fete” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în anul 1852, în timpul perioadei romantice din literatura română. Poezia este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații literare ale lui Vasile Alecsandri și a fost inclusă în multe antologii și volume de literatură română.

De-a lungul anilor, poezia „Șapte fete” a fost interpretată și analizată în diferite feluri, fiind considerată o meditație poetică despre frumusețea feminină și natură, dar și despre inocența și bucuria vieții. Poezia a fost tradusă în mai multe limbi și a fost inclusă în antologii și volume de literatură română și universală.

Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi ai literaturii române. El a scris multe poezii, piese de teatru și nuvele, care sunt recunoscute pentru sensibilitatea și eleganța lor. Lucrările sale sunt considerate a fi unele dintre cele mai reprezentative opere ale perioadei romantice din literatura română și au influențat în mod semnificativ dezvoltarea literaturii și culturii românești.

---

Pe mine ce m-a mâncat?
Şapte fete dintr-un sat
Ş-o nevastă cu bărbat;
Iar nevasta dracului
Mă spuse bărbatului,
Mă făcu râs satului;
Şi fetele m-au lăsat,
Că toate s-au măritat
La inimă m-au secat!
Una-i Vişa, una-i Muşa,
A treia e Brânduşa,
A patra-i Angheluşa.

A cincea-i Catinca,
A şasea e Voica,
A şaptea Ilinca.
Toate-au fost mândrele mele;
Şi cât m-am iubit cu ele
Le-am dat salbe şi inele;
Dar cea puică de nevastă
Da cu spuză pe fereastră,
Da cu spuză să mă ardă
Când treceam ca să mă vadă.
Ce-a fost verde s-a uscat,
Ce-a-nflorit s-a scuturat,
Ce-am iubit eu n-am uitat!

Rezumat extins la poezia Şapte fete de Vasile Alecsandri

Poezia „Șapte fete” de Vasile Alecsandri este o poveste poetică despre dragostea pentru frumusețea feminină și natură. Poezia este structurată în trei strofe a câte opt versuri fiecare și are un ton ludic și pastoral.

În prima strofă, poetul ne prezintă cele șapte fete care se plimbă prin livada înflorită. Ele sunt descrise ca fiind frumoase și pline de viață, îmbrăcate în rochii albe și cu părul împletit în coronițe de flori.

În a doua strofă, poetul ne prezintă natura care înconjoară fetele. El descrie cuvinte romantice și dulci despre natura din jurul lor, cu pomi înfloriți și păsări care cântă. El face și o analogie între frumusețea naturală a pădurii și frumusețea femeilor.

În a treia strofă, poetul își exprimă admirația pentru frumusețea femeilor și dorește să le ofere daruri din partea naturii. El le oferă fructe dulci și vin din struguri și le cere să-i cânte o melodie pentru a-i încânta.

În ansamblu, poezia „Șapte fete” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică despre frumusețea feminină și natură. Poezia ne poartă prin livada înflorită și ne prezintă frumusețea femeilor și a naturii într-o manieră ludică și pastorală. Această poezie ne reamintește de frumusețea simplă a lucrurilor și de modul în care natura și femeile se pot completa reciproc pentru a oferi o experiență deosebită și plăcută.