Samson și Dalila de George Topârceanu

Poezia „Samson și Dalila” de George Topârceanu a fost publicată pentru prima dată în volumul „Versuri” din anul 1923. În această poezie, autorul folosește povestea biblică a lui Samson și a iubitei sale, Dalila, pentru a transmite un mesaj despre trecerea timpului și despre efemeritatea frumuseții și a puterii umane. Poezia este împărțită în două părți, iar în prima parte, Topârceanu descrie lupta lui Samson cu leul, metaforizând această luptă ca pe o luptă a omului cu trecerea timpului și cu puterea sa efemeră. În a doua parte, autorul descrie întâlnirea dintre Samson și Dalila, sugerând că această întâlnire poate fi văzută ca o metaforă a faptului că puterea umană este efemeră și că trecerea timpului nu poate fi înfrântă.

Samson vorbi cu glas adânc: Ştiu bine
Că-n sărutarea asta care-nşeală
Ai plănuit vânzarea criminală,
Că voi cădea şi voi muri prin tine.

Dar nu te-alung. E patima fatală
Mai scumpă decât viaţa pentru mine…
Şi adormi, strângând-o lângă sine.
L-a biruit o curtezană pală!

L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila,
O, veacuri viitoare, contemplaţi-i!…
clipă numai a cuprins-o mila,

Dar aplecându-şi trupul plin de graţii,
Zâmbind i-a smuls un fir de păr,
Dalila, Şi-a suspinat pe gânduri: Oh, bărbaţii!

Rezumat extins la poezia Samson și Dalila de George Topârceanu

Poezia „Samson și Dalila” de George Topârceanu este o remarcabilă transpunere a legendei biblice, într-un mod modern și în același timp surprinzător. În această poezie, autorul ne prezintă relația dintre doi îndrăgostiți – Samson și Dalila, a căror dragoste este umbrită de trădarea și de ura din jurul lor.

Poezia este împărțită în trei părți distincte, fiecare reprezentând o etapă diferită a relației lor. În prima parte, Samson este prezentat ca un luptător puternic și neînfricat, care este îndrăgostit de Dalila și o cere în căsătorie. Dalila îl refuză, însă, spunându-i că nu poate renunța la propriile visuri pentru a-i îndeplini dorințele lui.

În a doua parte, Samson este văzut luptându-se cu puterile întunericului, simbolizate prin câini negri și vulturi. În cele din urmă, el îi cere din nou lui Dalila să fie a lui, iar ea îi răspunde afirmativ, promițându-i că va fi alături de el întotdeauna.

În a treia și ultima parte, Dalila îl trădează pe Samson, tăindu-i părul, sursa puterii sale. El este capturat și chinuit, iar ea își exprimă remușcarea pentru fapta sa. Poezia se încheie cu o ultimă întrebare, „Dar cine știe dacă Samson a murit?” lăsându-ne cu o notă de mister și incertitudine.

În concluzie, poezia este o transpunere modernă și interesantă a unei legende biblice, cu o poveste de dragoste tragică și plină de tensiune.