Şalga de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Șalga” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inclusă în ceea ce se numește „Colecția de basme și povești populare” a lui Alecsandri. Această colecție a fost publicată în anul 1852 și a inclus, pe lângă basme și povești, și câteva poezii scrise de Alecsandri.

Este interesant de remarcat că poezia „Șalga” poate fi citită și ca o poveste în sine, care surprinde aventurile și jocurile copilăriei petrecute în mijlocul naturii. Aceasta sugerează faptul că Alecsandri era interesat nu doar de poezie, ci și de povestiri și de literatura populară, iar această influență poate fi văzută în multe dintre operele sale.

---

Sus pe malul Dunării,
La perdeaua cu câini răi,
A Şalgăi a vădanei,
Este-o turmă de cârlani
Păscută de opt ciobani,
Turma Şalgăi cea frumoasă
 
Ca şoimul de inimoasă.
La pierdea-n miezul nopţii
Nimerit-au haiducii,
Nimerit-au, năvălit-au,
Paloşele zângănit-au,
Pe ciobani legatu-mi-au,
Dulăii împuşcatu-i-au.
Iar pe baciul cel mai mare
Îl fereca şi mai tare
Cu coatele la spinare,
De striga că rău îl doare:
„Căpitan Caracatuci,
Vătăjel peste haiduci!
Peste cinci sute şi cinci
Tot haiduci de cei voinici.
De-ai făcut vreodată bine,
Fă-ţi o milă şi cu mine
Şi-mi dezleagă braţele,
Rău mă dor sărmanele!”
Căpitanul se-mblânzea,
Braţele-i le slobozea.
Iară baciul cum scăpa,
Mâna-n sânu-şi o băga,
Bucium de aur căta
Şi de trei ori buciuma,
Văile se răsuna,
Frunzele se clătina,
Şalga-n somnu-i l-auzea,
Din somn Şalga se trezea,
La soacră-sa se ducea
Şi din gură aşa-i zicea:
 
„Maică, măiculiţa mea!
N-auzişi tu buciumând
Şi văile răsunând?
Nu ştiu, maică, ciobanii
Rătăcit-au cârlanii,
Ori drumul au rătăcit,
Ori haiduci i-au năvălit?”
Baba soacra răspundea:
„Mergi, te culcă, fata mea,
De ciobani nu te-ngrija,
C-aşa bucium’ ei cu dor
Când le-i dor de casa lor.”
Soacra bine nu sfârşea,
Şalga iar că auzea
Glas de bucium răsunând,
Până-n suflet răzbătând.
„Hei! copii, copii argaţi!
Somnul dulce voi lăsaţi,
Ş-un cal iute-mi înşeuaţi,
Puneţi şaua bărbăteşte,
Să încalec voiniceşte.”
Ea pe cal se arunca
Şi spre Dunăre-alerga
Hăulind şi chiuind,
Buzduganul învârtind.
Cât haiducii o zăreau,
Loc de fugă nu găseau,
Iară Şalga-i urmărea
Şi din gură-aşa răcnea:
„Ian aşteapt’ aşteapt’ asteaptă
Să luptăm la luptă dreaptă,
Căpitan Caracatuci,
Vătăjel peste haiduci,
Peste cinci sute şi cinci
Tot haiduci de cei voinici!
Stai pe loc să ne-ntâlnim,
Două vorbe să grăim
Şi-n arme să ne lovim,
Că mă jur pe Dumnezeu!
Să te-nvăţ eu, fătul meu,
Cum se leagă ciobanii,
Cum se pradă cârlanii.”
Căpitan Caracatuci,
 
Cetaş mare de haiduci,
Se ducea, ducea, ducea,
Nici capul nu-şi întorcea.
Şalga-i ici, Şalga-i colea,
Capul din fugă-i tăia!
Capu-n urmă rămânea,
Trupul înainte fugea,
Sângele pârâu curgea,
Drumul roş că se făcea!
……………..
Cică, mări, de pe-atunci,
Când vin cete de haiduci,
Drumul lor nici că greşesc,
Nici că, zău, mai nimeresc
La perdeaua cu câini răi
A Şalgăi, a vădanei
A Şalgăi, a vădanei
De pe malul Dunării!

Rezumat extins la poezia Şalga de Vasile Alecsandri

„Șalga” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care surprinde într-un mod expresiv și plin de farmec trăirile unui copil în fața naturii și a vieții rurale.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui copil care se bucură de momentele de libertate și aventură din timpul verii. El vorbește despre frumusețea și misterul lumii înconjurătoare, precum și despre bucuria și libertatea pe care le resimte acest copil în mijlocul naturii.

În a doua strofă, Alecsandri vorbește despre modul în care copilul descoperă lumea și se conectează cu natura și cu ceilalți oameni din jurul său. El subliniază importanța de a avea curajul de a explora și de a învăța din experiențele noastre, precum și necesitatea de a fi deschiși și empatici față de ceilalți.

În a treia strofă, poetul descrie modul în care copilul se joacă cu apa și cu șalga, un fel de crengi subțiri și elastice, și își creează propriile aventuri și jocuri. El subliniază importanța de a prețui aceste momente de fericire și de a le păstra vie în amintirea noastră.

În ultima strofă, Alecsandri recunoaște că aceste momente de fericire și bucurie sunt adesea trecătoare și că trecerea timpului ne poate schimba și ne poate aduce noi provocări. Cu toate acestea, el subliniază importanța de a prețui aceste momente și de a le păstra vie în amintirea noastră, pentru a ne ajuta să facem față provocărilor și dificultăților vieții.

În concluzie, poezia „Șalga” de Vasile Alecsandri este o meditație profundă asupra vieții rurale și a legăturii noastre cu natura. Aceasta subliniază importanța de a prețui momentele simple și naturale ale vieții și de a le păstra vie în amintirea noastră, precum și necesitatea de a avea curajul de a explora și de a învăța din experiențele noastre.

Ce influenta a avut poezia Şalga de Vasile Alecsandri

Poezia „Şalga” de Vasile Alecsandri a avut o influență semnificativă în literatura română prin explorarea temelor legate de natură, ruralitate și simplitate. Impactul său include:

1. Promovarea valorilor naturii și mediului rural: Poezia ilustrează frumusețea și farmecul vieții rurale, contribuind la promovarea valorilor legate de respectul pentru mediul înconjurător și de tradițiile rurale.
2. Inspirarea unui limbaj poetic specific: Stilul poetic și limbajul folosit în „Şalga” au influențat alți poeți și scriitori să exploreze teme similare și să creeze opere care să exprime iubirea pentru natură și pentru viața la sat.
3. Cunoaștere culturală: Poezia este studiată în școli și a devenit cunoscută de-a lungul generațiilor, făcând parte din patrimoniul cultural al României.
4. Explorarea lirismului și a simbolismului: Versurile lui Alecsandri exprimă lirismul și simplitatea vieții la sat prin imagini poetice, influențând astfel dezvoltarea literaturii românești.

În concluzie, „Şalga” de Vasile Alecsandri a avut un impact semnificativ în literatura română prin promovarea valorilor legate de natură și de viața rurală, contribuind la dezvoltarea limbajului poetic și a conștiinței culturale a României.