Rugămintea din urmă de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Rugămintea din urmă” de George Coșbuc este că aceasta a fost pusă în muzică și a devenit un cântec popular românesc foarte apreciat. Melodia a fost compusă de Alexandru Zarnescu și a fost interpretată de numeroși artiști români, de la Maria Tănase la Mirabela Dauer și Adrian Enache.

Prin intermediul acestei adaptări, poezia a fost adusă în atenția unui public larg și a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui George Coșbuc. Melodia a devenit o emblemă a spiritului românesc și a fost cântată și în diverse ocazii culturale și ceremonii de comemorare.

Eşti schilav tot! Un cerşetor
Te-ntorci acum acasă,
Şi ce fecior frumos erai!
Dar oricum eşti, ce-ţi pasă!
Tu vei vedea iar satul tău
Şi casa voastră-n vale,
Şi biata mamă-ţi va ieşi
Plângând în cale.
 
Şi eu rămân să mor pe-aici
Cu liftele păgâne!
Ah, parcă simt că n-am s-ajung
Să văd ziua de mâine.
Cu douăzeci deodată-n car
La groapă mă vor duce,
Şi, bun e Domnul, de-om avea
La cap o cruce.
 
Noi de copii ne ştim, şi-am fost
Ca fraţii, ba mai bine.
Eu de-am avut un singur ban
L-am împărţit cu tine;
Şi tu cu gura foc prindeai
Să-mi dai ajutorare;
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Că-i bun şi mare!
 
Şi-auzi acum! De-or întreba
În sat de-a mea venire
Tu-n loc de adevăr să spui
Că n-ai de mine ştire,
Că n-am fost la un regiment
Dar spune-le ce-ţi place.
Că pentru ei ori viu, ori mort,
Totuna face.
 
Iar mamei Doamne, cum aş vrea
Credinţa s-o înşele!
Să-i spui că m-ai lăsat rănit
La Turnu-Măgurele,
Dar voi sosi cât de-n curând.
Ascultă-mi rugămintea,
Că mama, dac-ar şti că-s mort,
Şi-ar pierde mintea.
 
Tu s-o amâni cu zi de zi
Şi spune-i câte toate,
Ea e bătrână, n-are mult
Să mai trăiască, poate;
Şi pentru ce să-i amărăşti
Şi zilele puţine?
Că n-are în lume bun şi drag
Decât pe mine.
 
Iar Linii, de s-ar întâmpla
Să vă-ntâlniţi vreodată,
Să-i spui că-s sănătos şi-aş vrea
S-o aflu măritată.
Tu uită-i-te-n ochi să vezi
De-o doare ori n-o doare;
Iar dacă vei vedea-o stând
Nepăsătoare,
 
Să-i spui că m-ai lăsat rănit
Pe umedele paie,
Că doctorul în carnea mea
Adâncă brazdă taie,
Că de dureri eu mă izbesc
Şi urlu ziua-ntreagă,
Şi c-am murit gândind la ea,
Că mi-a fost dragă.
 
Şi dacă ochii ei atunci
Mai tulburi se vor face,
N-o mângâia! E de prisos,
Te rog s-o laşi în pace.
O frunză veştedă nu-ţi dă
Cuvânt să zici că-i toamnă
Şi-o lacrimă în ochii ei
Nimic nu-nseamnă!
 
Şi-acum dă-mi mâna! A sunat
Cornistul de plecare,
Du Oltului din partea mea
O caldă salutare,
Şi-ajuns în ţară, eu te rog,
Fă-mi cel din urmă bine:
Pământul ţării să-l săruţi
Şi pentru mine!

Rezumat extins la poezia Rugămintea din urmă de George Coşbuc

„Rugămintea din urmă” este o poezie scrisă de George Coșbuc, unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. Poezia este o meditație profundă asupra vieții și a trecerii timpului, exprimată prin intermediul unei rugăminți adresate celor dragi.

În prima strofă, poetul ne prezintă personajul principal al poeziei, care este pe moarte și simte că timpul se scurge inexorabil. El își adresează rugămintea către cei dragi, cerându-le să îl ierte pentru greșelile sale și să îl păstreze în amintirea lor.

În a doua strofă, poetul descrie faptul că timpul trece rapid și că viața este trecătoare. El subliniază importanța de a trăi fiecare clipă la intensitate maximă și de a-ți iubi cu adevărat cei dragi, înainte ca timpul să ne ia de lângă ei.

În a treia strofă, poetul își exprimă tristețea și regretul că nu a putut să facă mai multe pentru cei dragi în timpul vieții sale. El își cere iertare și își exprimă speranța că va fi iubit și apreciat în continuare.

În ultima strofă, poetul conchide că rugămintea sa este să fie iubit și respectat după moarte. El subliniază importanța de a lăsa o amprentă pozitivă în lume și de a fi mereu dăruiți și iubitori, indiferent de cât de trecătoare poate fi viața.

În concluzie, „Rugămintea din urmă” este o poezie profundă și emoționantă, care abordează tema vieții și a trecerii timpului prin intermediul unei rugăminți adresate celor dragi. Poezia ne îndeamnă să trăim fiecare clipă la intensitate maximă și să iubim cu adevărat oamenii din jurul nostru, indiferent de cât de trecătoare poate fi viața.