Rugăciune pentru 1 Decembrie de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Rugăciune pentru 1 Decembrie” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă într-un moment istoric important pentru România, în contextul regimului comunist din perioada anilor ’70-’80.

Deși poezia a fost o creație lirică apolitică și a celebrat valorile și tradițiile naționale ale României, ea a fost interpretată de mulți critici și cetățeni ca o critică subtilă a regimului comunist și a politicii sale culturale. În acest sens, poezia a fost o manifestare a libertății de expresie și a dreptului la libertatea de conștiință, care a fost restricționată de regimul comunist în acea perioadă.

---

Ne iartă, Doamne, ura şi gâlceava
de care suntem zilnic vinovaţi,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpaţi.
 
Prea mult abandonaţi acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare şi iertare şi noroc.
 
Că pentru vite nu mai sunt nutreţuri
şi aşteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbuşit sub preţuri
şi sufletul în el e-aproape mort.
 
Ne-am despărţit în triburi şi în secte,
în cluburi, în partide şi în găşti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doreşti succes? Învaţă să urăşti.
 
Duşmanii nu puteau să ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
de ce să mai venim la Alba, Doamne,
când e negustorit şi duhul Tău?
 
Şi, totuşi, Alba-Iulia există,
şi, totuşi, cineva i-a dat un rost,
şi-a fost şi-atunci pornire anarhistă,
si Dumnezeu tot ocupat a fost.
 
Cu grohotiş pe tălpi şi bruma-n gene,
să-nvingi un vechi şi tragic handicap,
şi, în onoarea Albei Apusene,
să-ţi scoţi căciula dacică din cap.
 
Se aude Basarabia cum plânge
de dorul Ţării Mari, pierdute-n veci,
şi-n clopote e treaz acelaşi sânge,
şi-aceiaşi ochi imperiali sunt reci.
 
Şi nu-i Emilian la catedrală,
uzurpatorii lui lucrează calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoală,
nici nu mai cântă doctor Iacob psalmi.
 
Şi ne e dor de-o sfântă sărbătoare,
în care toţi să ne-adunăm aici,
şi ne e dor de România Mare
şi am rămas îngrozitor de mici.
 
Dar, Doamne, pune-Ţi pe cetate talpa,
mai dă-ne harul unui gest postum,
mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
şi să mai încercăm măcar acum.

Rezumat extins la poezia Rugăciune pentru 1 Decembrie de Adrian Păunescu

Poezia „Rugăciune pentru 1 Decembrie” de Adrian Păunescu este o lucrare lirică dedicată Zilei Naționale a României, care celebrează un moment important din istoria țării – Unirea Transilvaniei cu România în 1918. Prin intermediul versurilor sale, poetul evocă valorile și tradițiile naționale ale României, subliniind importanța unității și a solidarității în fața provocărilor istorice și sociale.

Poezia începe cu o invocație la adresa națiunii române, în care poetul își exprimă admirația și respectul pentru valorile și tradițiile sale. De-a lungul poeziei, Păunescu evocă momentele importante din istoria României, subliniind importanța luptei pentru independență și libertate, dar și a unității și solidarității naționale în fața amenințărilor externe și interne.

În partea a doua a poeziei, poetul face apel la spiritul civic și la solidaritatea națională, exprimându-și speranța că poporul român va reuși să depășească problemele și să construiască un viitor mai bun pentru toți. Prin intermediul versurilor sale, poetul subliniază importanța sacrificiului și a muncii colective pentru atingerea obiectivelor naționale, dar și a valorilor morale și spirituale care definesc națiunea română.

În final, poetul exprimă speranța că România va rămâne un simbol al libertății și al democrației în lume, iar poporul român va fi întotdeauna unit și solidar în fața provocărilor și dificultăților.

Prin intermediul acestei poezii, Adrian Păunescu celebrează valorile și tradițiile naționale ale României și subliniază importanța unității și solidarității în fața provocărilor istorice și sociale. Poezia este un apel la spiritul civic și la muncă colectivă pentru atingerea obiectivelor naționale, dar și un simbol al speranței și al viitorului mai bun pentru toți.

Faptul divers despre poezia „Rugăciune pentru 1 Decembrie” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă în anul 1979, în timp ce poetul se afla într-un moment de mare popularitate și influență în cultura și politica românească. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări lirice ale lui Păunescu și un simbol al valorilor naționale ale României.