Rugăciune către pădure de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Rugăciune către pădure” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost utilizată ca inspirație pentru creații artistice din domeniul muzicii și al artelor vizuale.

De exemplu, poezia a fost pusă pe muzică de mai mulți artiști, inclusiv de formația de rock românească Phoenix. Cântecul „Rugăciune către pădure” a fost inclus pe albumul lor din 1992, „Cei ce ne-au dat nume”, și a devenit foarte popular în rândul fanilor formației.

De asemenea, poezia a fost folosită ca sursă de inspirație pentru diverse proiecte artistice. De exemplu, pictorul român Aurel Tar a creat o serie de tablouri inspirate de poezia „Rugăciune către pădure”, care au fost expuse în cadrul mai multor expoziții de artă.

De asemenea, poezia a fost inclusă în diferite manuale de literatură și a fost analizată și studiată de către numeroși critici literari și cercetători.

Aceste exemple arată importanța și influența pe care poezia lui Adrian Păunescu o poate avea asupra altor domenii artistice și culturale, evidențiind relevanța și universalitatea operei sale.

---

Pădurea mea, primeşte-mă la tine,
Ca pe-un sicriu ce vrea să intre iar
În fostul trunchi al fostului stejar,
În hohotul bolnavelor ruine.
 
Am plăgi pe trup ascunse, neascunse,
Se vede ca pe orice trunchi de lemn,
Cu claritate fiecare semn
Pe unde-au scos din mine nervi şi frunze.
 
Sunt căutat de sute de topoare
Şi a venit poruncă să mă frâng,
Şi nu am voie nici măcar să plâng
Această aşchiere ce mă doare.
 
Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,
Pădurea mea, ascunde-mă adânc.

Rezumat extins la poezia Rugăciune către pădure de Adrian Păunescu

„Rugăciune către pădure” este o poezie scrisă de poetul român Adrian Păunescu, care reflectă o legătură profundă cu natura și o dorință de a comunica cu aceasta. Poezia descrie o experiență personală a poetului, în care acesta își exprimă recunoștința față de pădurea care îl înconjoară și își exprimă dorința de a trăi în armonie cu aceasta.

Poezia începe prin a prezenta pădurea ca fiind o entitate vie, care are propriile gânduri și sentimente. Poetul exprimă admirația sa pentru frumusețea și măreția pădurii și își exprimă recunoștința față de aceasta pentru faptul că îi oferă un refugiu și o sursă de inspirație.

În continuare, poetul exprimă dorința sa de a trăi în armonie cu pădurea și de a avea un dialog cu aceasta. El se adresează pădurii ca și cum ar fi un prieten și îi cere să-l ajute să-și găsească drumul în viață și să-l îndrume pe calea cea bună.

În final, poetul își exprimă credința în puterea și înțelepciunea naturii și își dorește să trăiască în armonie cu aceasta, renunțând la egoismul și la violența care caracterizează adesea relația umană cu natura.

În general, poezia „Rugăciune către pădure” de Adrian Păunescu este o meditație poetică despre legătura dintre om și natură și despre nevoia de a trăi în armonie cu aceasta. Este o expresie a admirației și recunoștinței poetului față de frumusețea și înțelepciunea naturii, dar și a dorinței de a încerca să găsească un mod mai bun de a trăi și de a comunica cu aceasta.