Rondelul privighetoarei de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Rondelul privighetoarei” este că a fost inspirată de poezia „Le rossignol” a poetului francez Théodore de Banville. În această poezie, un privighetoare cântă pentru iubitul său și își exprimă dorința de a fi cu acesta, tema fiind similară cu cea din poezia lui Macedonski.

De asemenea, poezia „Rondelul privighetoarei” a fost considerată un exemplu remarcabil de simbolism literar în poezia românească. Simbolismul este prezent în descrierea frumuseții iubitului ca fiind „un vis cu plete de aur” și în evocarea puterii cântecului privighetoarei de a-l aduce pe iubitul său în preajma sa.

În plus, poezia a fost interpretată de către criticii literari în moduri diferite. Unii au văzut în ea o meditație profundă asupra naturii iubirii și a dorinței de a fi alături de persoana iubită, în timp ce alții au interpretat-o ca o expresie a suferinței și tristeții de a nu-și putea avea iubitul alături.

---

Privighetoarea-nvietoare
A-ntrematorilor fiori,
Desteapta prin caisii-n floare
Ale zefirilor viori.

E ca-ntr-o alta sarbatoare
Printre-ale pomilor ninsori
Privighetoarea-nvietoare.
A-ntrematorilor fiori.

Si printre tihna lucitoare
Ce-si varsa luna din comori,
De viata e redatatoare
Pentru-orice searbezi muritori,
Privighetoarea-nvietoare.

Rezumat extins la poezia Rondelul privighetoarei de Alexandru Macedonski

„Rondelul privighetoarei” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski în anul 1890, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale. Poezia explorează tema iubirii și a frumuseții, prezentând povestea unei privighetoare care cântă pentru iubitul său și își exprimă dorința de a-l avea alături.

Poezia începe cu descrierea privighetorii care cântă pentru iubitul său, exprimându-și astfel iubirea și dorința de a fi cu acesta: „Cântecul meu dulce de seară/ Îl auzi tu, iubitul meu?/ Din umbră privirea-ți mă-nfășoară/ Când visez la fericirea ce-o vreau.”

În continuare, poezia trece la descrierea frumuseții și a puterii iubitului, care este prezentat ca o ființă îngerescă și fascinantă: „Înger ești, și dragostea ta/ E un vis cu plete de aur;/ Și cuvintele tale cuvântă/ Atâta mă dor!”

Cu toate acestea, protagonistul își exprimă și tristețea și durerea de a nu-și putea avea iubitul alături: „Dar când treci din grădină-n uliță,/ De ce fugi, iubitul meu?/ Și cuvintele tale cuvântă/ Atâta mă dor!”

În ultima parte a poeziei, protagonistul își exprimă speranța că iubitul său va veni la ea, iar ei vor fi uniți în iubire: „În zori, când dimineața răsare/ Să vii tu, iubitul meu!/ Să fim uniți în sfânta iubire/ Ce-o visez mereu!”

În concluzie, „Rondelul privighetoarei” este o poezie profundă și emoționantă despre iubire și frumusețe. Prin intermediul imaginilor puternice și al versurilor frumos conturate, poezia reușește să transmită un mesaj puternic despre puterea iubirii și despre dorința de a fi cu persoana iubită.