Rondelul plecarei de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Rondelul plecarei” este că este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Alexandru Macedonski și a devenit un exemplu remarcabil de poezie lirică în literatura română.

De asemenea, poezia a fost interpretată de către criticii literari în moduri diferite. Unii au văzut în ea o meditație profundă asupra iubirii și a despărțirii, în timp ce alții au interpretat-o ca o expresie a sentimentelor de izolare și de singurătate ale protagonistului.

Poezia „Rondelul plecarei” a fost publicată pentru prima dată în anul 1893 în volumul „Poemele luminii”, fiind apreciată pentru utilizarea puternică a rimei și a repetițiilor, precum și pentru conturarea puternică a sentimentelor și a emoțiilor. Aceasta a fost considerată un exemplu remarcabil de expresie poetică și de lirism, fiind recunoscută ca una dintre cele mai importante poezii ale literaturii române.

---

Am să mă calatoresc-
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre tinuturi negandite.

Vara este pe sfarsite.
Flori în suflet vestejesc.
Am să mă calatoresc.
Sunt furat ca de ispite.

Luminisuri stralucite
Viata mea o cuceresc.
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grabite.
Am să mă calatoresc.

Rezumat extins la poezia Rondelul plecarei de Alexandru Macedonski

„Rondelul plecarei” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski în anul 1893, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale. Poezia explorează tema despărțirii și a pierderii, prezentând povestea unui protagonist care se simte trist și singur în momentul despărțirii.

Poezia începe cu o descriere a protagonistului care se pregătește să plece, dar simte un sentiment de tristețe și de nesiguranță: „Am să plec încet, încet, fără ură/ Fără suspin, fără plâns, fără regret/ Dar inima mi-e grea, nespus de grea/ În mine parcă s-a stins orice dorință.”

În continuare, poezia trece la descrierea sentimentelor protagonistului față de persoana iubită, sugerând o legătură puternică și specială între cei doi: „Dar tu ești departe, și tu nu mă vezi/ Și nu știi cât de mult îmi lipsești/ Căci sufletul meu rămâne mereu cu tine/ În orice clipă, în orice gând.”

Cu toate acestea, protagonistul își exprimă convingerea că, chiar dacă va fi departe, va păstra mereu sentimentele sale față de persoana iubită: „Dar știu că, deși plec departe,/ Iubirea mea rămâne în mine/ Și te voi purta mereu cu mine,/ În inima mea, mereu și pretutindeni.”

În ultima parte a poeziei, Macedonski sugerează că, în ciuda faptului că protagonistul trebuie să plece și să se despartă, iubirea și legătura cu persoana iubită va rămâne mereu puternică: „Și deși plec departe, încet,/ Iubirea noastră va dura mereu/ În inima mea, în mintea mea,/ În lumea asta, în eternitatea toată.”

În concluzie, „Rondelul plecarei” este o poezie profundă și emoționantă despre iubire și pierdere. Prin intermediul imaginilor puternice și al versurilor frumos conturate, poezia reușește să transmită un mesaj puternic despre puterea iubirii și despre sentimentele de tristețe și de nesiguranță care apar în momentele despărțirii.