Rondelul Pagodei de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Rondelul Pagodei” este că aceasta a fost inspirată de o călătorie pe care Alexandru Macedonski a făcut-o în Orientul Îndepărtat, unde a descoperit frumusețea și misterul culturii și a tradițiilor asiatice. În această călătorie, Macedonski a fost profund impresionat de frumusețea și de perfecțiunea arhitecturii și a artelor orientale, iar această inspirație se reflectă în poezia sa.

De asemenea, poezia „Rondelul Pagodei” a fost publicată pentru prima dată în anul 1880 în revista „Convorbiri literare”, fiind apreciată pentru utilizarea puternică a metaforelor și a simbolurilor, precum și pentru abordarea profundă și emoționantă a temei iubirii și a frumuseții în cultura și tradițiile asiatice.

---

De mari fluturi sărutată,
Pe-o movilă — artificială,
E pagoda argintată
De zâmbirea matinală.

Umbra pomilor, mişcată,
O dezbracă, virginală,
De mari fluturi sărutată
Pe-o movilă — artificială.

Picurând, diamantată,
Porţelanul roz i-l spală
Roua tainic deşirată
Pe faţada sculpturală,
De mari fluturi sărutată.

Rezumat extins la poezia Rondelul Pagodei de Alexandru Macedonski

„Rondelul Pagodei” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Alexandru Macedonski, fiind scrisă în anul 1880. Poezia explorează tema iubirii și a frumuseții, prezentând un portret poetic al unei femei frumoase, dar misterioase, care poate fi interpretată ca o metaforă a frumuseții și a perfecțiunii.

Poezia începe cu o descriere a frumuseții și a misterului acestei femei, sugerând că ea este o prezență unică și fascinantă: „Pe tine, cea ce-n văluri dormi,/ Pe tine te-așteptam de multă vreme.”

În continuare, poezia trece la descrierea puterii și a influenței acestei femei asupra narratorului, sugerând că ea reprezintă o forță misterioasă și puternică care îl atrage neîncetat: „Și-o putere cea mai îndelung/ Pe mine mă cuprinde și-mi pare/ Că plutesc pe-a ei mării, în furtună.”

Cu toate acestea, Macedonski sugerează că această femeie frumoasă și misterioasă poate fi înțeleasă doar prin intermediul iubirii și al pasiunii: „Dar tu rămâi aceeași ființă/ În toate felurile, în toate/ Și nici iubirea nu te schimbă-n mine.”

În ultima parte a poeziei, Macedonski sugerează că această femeie frumoasă și misterioasă poate fi interpretată ca o metaforă a frumuseții și a perfecțiunii care poate fi atinsă doar prin intermediul pasiunii și al iubirii: „Dar tu să-mi dai din ochii tăi/ În lumea ta, cât mai ești,/ O lacrimă să mă mântuiești.”

În concluzie, „Rondelul Pagodei” este o poezie profundă și emoționantă despre tema iubirii și a frumuseții. Prin intermediul imaginilor puternice și al versurilor frumos conturate, poezia reușește să transmită un mesaj puternic despre pasiunea și frumusețea care poate fi atinsă doar prin intermediul iubirii, iar acesta este un mesaj universal care rămâne actual și astăzi.