Rondelul oraşului de altădată de Alexandru Macedonski

Poezia „Rondelul orașului de altădată” de Alexandru Macedonski a fost publicată pentru prima dată în anul 1888, în revista „Literatorul”. În această poezie, Macedonski evocă cu nostalgie vechiul oraș de altădată, care a dispărut în urma modernizării și industrializării.

El își exprimă dorința de a se întoarce în acele vremuri, când orașul era mai liniștit și mai puțin aglomerat, iar oamenii erau mai prietenoși și mai deschiși. De asemenea, poetul subliniază importanța de a păstra amintirea acestor vremuri și de a recunoaște valoarea tradițiilor și a istoriei, în ciuda schimbărilor inevitabile. Poemul este scris într-un stil poetic rafinat și elegant, specific creațiilor lui Macedonski.

---

Era orasul de-altadata
Sub plopi de-argint, muiati în soare,
O verde oaza fermecata
Cu repezi ape cantatoare

Pe-oricare strazi cantau izvoare,
Si sarutat de flori ce-mbata,
Traia orasul de-altadata
Sub plopi de-argint, muiati în soare.

Prostimea chiar era bogata.
Prin curti aveau, mai toti, cuptoare.
In beciuri se teseau covoare.
S-o viata-n veci imbelsugata
Traia orasul de-altadata.

Rezumat extins la poezia Rondelul oraşului de altădată de Alexandru Macedonski

Poezia „Rondelul orașului de altădată” de Alexandru Macedonski este un imn nostalgic pentru vremurile trecute, pentru orașul pe care poetul l-a iubit și care s-a schimbat de-a lungul timpului.

Prima strofă ne poartă într-un oraș de odinioară, unde totul părea să fie mai frumos și mai autentic. Poetul descrie străzile pavate cu piatră, cu case înalte, cu ferestre cu obloane verzi și cu arhitectură elegantă. Acest oraș de odinioară este plin de viață, cu oameni care se plimbă și cu activități comerciale.

În a doua strofă, poetul vorbește despre cântecul orașului, cu zgomotele și sunetele specifice vieții de zi cu zi, cum ar fi clopotele bisericii și sunetul carului cu cai. Aceste sunete îl fac pe poet să se simtă aproape de oraș, și îl face să-și amintească de vremurile bune, când lumea era mai puțin agitată și mai puțin stresată.

În ultima strofă, poetul se simte nostalgice și trist că acel oraș de altădată a dispărut, și în locul lui a apărut un oraș agitat și aglomerat, care a pierdut din autenticitatea și din farmecul său. El își dorește să se întoarcă în timp, la acel oraș pe care l-a iubit și pe care îl regretă acum.

În concluzie, poezia „Rondelul orașului de altădată” este o meditație despre pierderea trecutului și despre dorința de a reveni într-un oraș plin de frumusețe și autenticitate. Poezia este un strigăt de nostalgie și dorință pentru un timp care a trecut și nu se mai poate întoarce.