Rondelul morii de Alexandru Macedonski

Poezia „Rondelul morii” de Alexandru Macedonski a fost inspirată de o moră veche pe care poetul o vizitase frecvent în apropierea orașului său natal, Craiova. În poezia sa, Macedonski își exprimă tristețea față de degradarea acestei mori și față de uitarea în care a căzut morarul care o conducea.

Acest fapt adaugă o notă de autenticitate și personalitate poeziei și poate explica, cel puțin parțial, de ce aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Macedonski.

---

Soptiri si cantece vrajite
O-mpaciuire torc sub plute,
Ca flaute si alaute
La scocul morii parasite.

Amaraciunile traite
In stinse zari raman pierdute.
Soptiri si cantece vrajite
O-mpaciuire torc sub plute.

Mucegairile-nverzite
Imbraca jgheaburile mute
Cu florile lor ne-ntrecute,
Iar peste apele-adormite,
Soptiri si cantece vrajite.

Rezumat extins la poezia Rondelul morii de Alexandru Macedonski

„Rondelul morii” este o poezie emblematică a lui Alexandru Macedonski, care prezintă imaginea unei mori vechi, abandonate și întristătoare. Poezia are un stil sobru și melancolic, fiind structurată într-un rondel, o formă poetică franceză compusă din trei strofe.

În prima strofă, poetul descrie morii vechi, cu pereții săi prăbușiți și uși deschise care bat în vânt. El subliniază faptul că morile sunt locuri în care se produce făină, o hrană de bază pentru oameni, dar și locuri de muncă pentru cei care le conduc. Cu toate acestea, morile din prezent au ajuns să fie lăsate în paragină și ignorate.

În a doua strofă, poetul se concentrează pe atmosfera înfricoșătoare a morii abandonate. El descrie vântul care suflă prin ușile deschise, zguduind întreaga clădire și producând un zgomot de ușor. El subliniază faptul că acest sunet produce o senzație de frică și îngrijorare.

În a treia strofă, poetul trasează un portret al morarului, omul care conduce morile. El îl descrie ca pe un bătrân înțelept și încercat de viață, care a petrecut o mare parte din viață la mori, făcând făină. Cu toate acestea, acum morile sunt lăsate în paragină, iar morarul a îmbătrânit și el, pierzându-și slujba și trăind în sărăcie.

În concluzie, poezia „Rondelul morii” de Alexandru Macedonski este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a degradării, prin intermediul imaginii unei mori vechi și abandonate. Macedonski subliniază faptul că, în ciuda importanței pe care o au morile pentru oameni, acestea sunt adesea ignorate și lăsate în paragină, iar morarii care le conduc trăiesc în sărăcie și uitare. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța păstrării și valorificării patrimoniului cultural și istoric al unei comunități.