Rondelul meu de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Rondelul meu” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1893 în volumul său „Flori sacre”. În acel timp, Macedonski era unul dintre cei mai importanți poeți ai perioadei de tranziție de la romantism la simbolism în literatura română și această poezie a fost considerată o lucrare emblematică a stilului său poetic.

De-a lungul timpului, această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate lucrări ale sale, care tratează o temă universală și a inspirat numeroși alți autori să scrie despre natura umană și condiția umană.

---

Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.

Rezumat extins la poezia Rondelul meu de Alexandru Macedonski

Poezia „Rondelul meu” de Alexandru Macedonski este o meditație asupra naturii umane și a condiției umane în general. În această poezie, autorul explorează ideea că fiecare persoană are propriul său rondel, adică propria sa lume interioară, care este unică și personală.

În prima strofă, Macedonski descrie imaginea unei lumi interioare pline de frumusețe și de armonie, care poate fi comparată cu un rondel muzical. El sugerează că aceasta este o lume în care fiecare persoană poate găsi pacea și liniștea interioară și că aceasta este o lume pe care oamenii trebuie să o descopere și să o exploreze.

În a doua strofă, poetul vorbește despre faptul că fiecare persoană are propriul său rondel, adică propria sa lume interioară, care este unică și personală. El sugerează că aceasta este o lume pe care fiecare persoană trebuie să o descopere și să o exploreze, pentru a înțelege mai bine natura umană și a condiției umane.

În strofa a treia, Macedonski meditează asupra naturii umane și sugerează că aceasta poate fi considerată ca o lume a frumuseții și a armoniei, dar și a durerii și a suferinței. El subliniază faptul că fiecare persoană are propriul său rondel, care reflectă natura umană în toată complexitatea și ambiguitatea sa.

În final, poetul concluzionează că lumea interioară a fiecărei persoane este un rondel unic și personal, care trebuie să fie descoperit și explorat pentru a înțelege mai bine natura umană și a condiției umane. El sugerează că această lume poate fi o sursă de frumusețe și de armonie, dar și de dureri și de suferințe și că trebuie să fim conștienți de această realitate pentru a trăi o viață mai plină și mai autentică.

În ansamblu, poezia „Rondelul meu” este o meditație profundă asupra naturii umane și a condiției umane în general. Macedonski subliniază faptul că fiecare persoană are propria sa lume interioară, care este unică și personală, și sugerează că aceasta poate fi o sursă de frumusețe și de armonie, dar și de dureri și de suferințe.