Rondelul Mării Japoneze de Alexandru Macedonski

Un fapt divers interesant despre poezia „Rondelul Mării Japoneze” de Alexandru Macedonski este că ea a fost inspirată de o experiență personală a poetului în timpul unei călătorii în Japonia. Se spune că Macedonski a vizitat Marea Japoneză în timpul unei furtuni și a fost profund impresionat de puterea și frumusețea naturii.

Deși nu există multe informații despre călătoria lui Macedonski în Japonia, se crede că aceasta a avut o influență semnificativă asupra poeziei sale. Poemul a fost publicat pentru prima dată în anul 1890, în culegerea de poezii intitulată „Cartea de aur”.

De-a lungul timpului, poezia „Rondelul Mării Japoneze” a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate lucrări ale lui Alexandru Macedonski. Ea a fost subiectul multor interpretări și analize literare, fiind considerată un exemplu important de artă poetică.

Poezia a fost tradusă în mai multe limbi și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie. Ea a inspirat, de asemenea, artiști și muzicieni din întreaga lume, care au creat opere de artă și compoziții muzicale pe baza ei.

Astăzi, „Rondelul Mării Japoneze” este recunoscută ca una dintre cele mai importante poezii ale literaturii românești și rămâne un exemplu de măiestrie literară și de omagiu adus puterii și frumuseții naturii.

---

Smaraldul mării răpitoare
E jocul vecinic de colori
În verdea flacără de soare
De lângă ţărmii ninşi de flori.

Liliachii, se duc izvoare
Sub pomi, plăpânzi ca nişte zori,
Smaraldul mării răpitoare
E jocul vecinic de colori.

Copii, de griji neştiutori,
Sunt japonezii-ntre popoare,
Ş-orice dureri le sunt uşoare.
Căci poartă-n suflet, zâmbitori,
Smaraldul mării răpitoare.

Rezumat extins la poezia Rondelul Mării Japoneze de Alexandru Macedonski

Poezia „Rondelul Mării Japoneze” de Alexandru Macedonski este o descriere poetică a unei furtuni care are loc în Marea Japoniei și a puterii și frumuseții naturii. Poemul este compus într-un stil poetic clasic, ce evidențiază măiestria literară a autorului.

Poezia începe prin prezentarea Mării Japoneze ca un loc al puterii naturii, a cărei frumusețe și forță sunt respectate și admirate. Macedonski descrie marea ca fiind un „glonte” imens, care lovește țărmul cu o putere aproape supranaturală. El subliniază, de asemenea, frumusețea și strălucirea apei, sugerând că aceasta este o forță divină, care poate fi admirată și respectată.

Mai apoi, poetul descrie furtuna care lovește Marea Japoneză, subliniind violența și forța sa destructivă. El compară vântul puternic cu un animal feroce, care răstoarnă vasele și care distruge tot ce se află în calea sa. Cu toate acestea, el sugerează că această forță distructivă face parte din ordinea naturală a lucrurilor și că trebuie acceptată și respectată.

În final, poetul se adresează Mării Japoneze într-un apel disperat pentru a-i arăta iubirea și admirația sa. El exprimă dorința de a fi alături de ea, chiar și în mijlocul furtunii și de a-i oferi loialitatea și iubirea sa, subliniind astfel conexiunea puternică și profundă dintre om și natură.

În ansamblu, poezia „Rondelul Mării Japoneze” este un omagiu adus frumuseții și forței naturii, în special Mării Japoneze. Ea sugerează că natura este o forță divină, care trebuie respectată și admirată, chiar și în mijlocul furtunii și a distrugerii. Prin versurile sale elegante și poetice, poemul evidențiază talentul și geniul literar al lui Alexandru Macedonski.