Rondelul lunei de Alexandru Macedonski

„Rondelul lunei” de Alexandru Macedonski face parte din ciclul de poezii intitulat „Flori sacre”, publicat în anul 1895. Acest ciclu de poezii este considerat una dintre cele mai importante creații ale lui Macedonski, fiind caracterizat prin imagini poetice puternice, simbolism și metafore sugestive.

De asemenea, poezia a fost adaptată în cântecul „Rondelul lunii”, compus de compozitorul român Ciprian Porumbescu, în anul 1887. Acest cântec a devenit unul dintre cele mai populare și iubite cântece romantice din cultura română, fiind interpretat de numeroși artiști și formații muzicale de-a lungul timpului. Astfel, Rondelul lunei a devenit nu doar o poezie clasică, ci și o sursă de inspirație pentru muzicieni și artiști din diverse generații și stiluri artistice.

---

Desi pe cer e-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata
Minciuna vietei ce mă-mbata-
E azi o altfel de minciuna.

Ca si atunci, duios rasuna
Cavale-n noaptea instelata,
Si-n cer zambeste-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata?

A ei lumina argintata
Cu roze albe mă-ncununa,
Si canta tot pe vechea struna,
Dar pentru mine e schimbata,
Desi pe cer e-aceeasi luna.

Rezumat extins la poezia Rondelul lunei de Alexandru Macedonski

Rondelul lunei de Alexandru Macedonski este o poezie cu o structură specifică, ce exprimă o stare de melancolie și de nostalgie pentru o dragoste pierdută. Poetul descrie luna ca pe un simbol al iubirii pierdute, așteptând-o să se întoarcă la el, la fel cum luna revine mereu în ciclul său lunar.

Poezia începe cu descrierea frumuseții și a strălucirii lunii, care strălucește pe cerul nopții, dar care pare să fie singură și fără speranță. Poetul exprimă apoi dorința de a-și revedea iubita, așteptând cu nerăbdare revenirea ei, la fel cum luna revine mereu în ciclul său lunar.

În continuare, Macedonski descrie contrastul dintre lumina rece și luminozitatea caldă a lunii, sugerând faptul că luna poate fi atât un simbol al iubirii și al speranței, cât și al durerii și al singurătății. El exprimă astfel dorința de a fi din nou împreună cu iubita sa, dar conștientizează că acest lucru nu este posibil și că trebuie să se obișnuiască cu absența ei.

În final, poetul descrie luna care se ascunde în spatele norilor, sugerând că iubirea pierdută este la fel de efemeră și trecătoare ca și luna, care dispare în ceața nopții. El concluzionează poezia cu gândul că, deși iubirea sa a fost pierdută, el va continua să o caute și să o aștepte mereu, la fel cum luna revine mereu în ciclul său lunar.

În ansamblu, Rondelul lunei este o poezie profundă și emoționantă, ce exprimă dorința și speranța pentru o iubire pierdută, dar și conștientizarea suferinței și a absenței acesteia. Poetul folosește luna ca simbol al iubirii, sugerând astfel caracterul trecător și efemer al sentimentelor umane.