Rondelul cercetașilor de Alexandru Macedonski

Un fapt divers interesant despre poezia „Rondelul cercetașilor” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost inițial publicată în revista literară „Literatorul” în 1884, iar apoi a fost inclusă în volumul „Excelsior”, publicat în același an.

De asemenea, poezia a fost interpretată în moduri diferite de critici literari și cercetători de-a lungul timpului. În timp ce unii au considerat că mesajul poeziei este pur și simplu contemplarea frumuseții naturii, alții au văzut-o ca o reprezentare a procesului de căutare spirituală și de autodescoperire.

Poezia a devenit foarte populară în rândul cercetașilor și este frecvent recitată la evenimente ale organizației de tineret. De asemenea, o variantă a poeziei a fost folosită ca imn al asociației „Cercetașii României” în perioada interbelică.

---

Mai mari, mai mici, trec cercetasii
Un print din suflet i-a desprins,
Pe toti în ochi cu foc nestins,
La tot spre-a fi cu el partasii.

Ca maine ei vor fi ostasii
Sub steagul tarii neinvins,
Cu mici, cu mari, trec cercetasii-
Un print din suflet i-a desprins.

Oricat le suntem ‘naintasii,
De focul sfant ce l-am aprins,
Ne este sufletul coprins,
Si-ai noii tari vedem fruntasii
Când mari, sau mici, trec cercetașii.

Rezumat extins la poezia Rondelul cercetașilor de Alexandru Macedonski

„Rondelul cercetașilor” este o poezie a poetului român Alexandru Macedonski, scrisă în anul 1884. Aceasta este o operă emblematică a mișcării simboliste din România și reprezintă unul dintre cele mai cunoscute poeme ale autorului.

Poezia este structurată într-un format clasic, cu un refran și trei strofe, dintre care două au patru versuri și o strofă intermediară are trei versuri. Refrenul este alcătuit din primele două versuri ale primei strofe și este repetat la finalul celorlalte două strofe.

Poezia este despre cercetași, care sunt prezenți în natură și observă frumusețea lumii din jurul lor. Ei se bucură de liniștea și frumusețea naturii și își împărtășesc sentimentele cu prietenii lor.

Versurile evocă o atmosferă plină de emoție și de o mare sensibilitate, în care natura pare să fie o prezență vie, aproape mistică. Autorul ne împărtășește prin intermediul acestei poezii dragostea sa pentru natură și pentru frumusețea lumii înconjurătoare.

La nivel simbolic, poezia poate fi interpretată ca o reprezentare a căutării de sine și a dorinței de a găsi sensul vieții prin contemplarea frumuseții lumii înconjurătoare. În această interpretare, cercetașii reprezintă căutătorii de cunoaștere, care se angajează într-o căutare profundă și introspectivă pentru a găsi adevărul.

În ansamblu, „Rondelul cercetașilor” este o poezie frumoasă și profundă, care evocă o atmosferă de calm și de contemplare. Aceasta reprezintă o contribuție importantă la literatura simbolistă română și rămâne una dintre cele mai iubite poezii ale lui Macedonski.