Romanţă în stil vechi de George Topârceanu

Un alt fapt divers interesant despre poezia „Romanţă în stil vechi” de George Topârceanu este că aceasta a fost pusă pe muzică de compozitorul George Grigoriu și a devenit una dintre cele mai populare și iubite melodii din repertoriul muzical românesc. Melodia, intitulată „Romanță în stil vechi”, a fost interpretată de numeroși artiști români de-a lungul anilor și a rămas una dintre cele mai apreciate piese muzicale românești.

Astfel, poezia lui George Topârceanu a inspirat crearea unei piese muzicale de succes, care a ajuns să fie cunoscută și apreciată în întreaga lume. Aceasta demonstrează puterea și impactul poeziei și a artei în general, de a inspira și de a transmite emoții puternice și universale, care pot fi apreciate și împărtășite de oameni din diferite culturi și din diferite epoci istorice.

Se stinge amurgul cu roşii văpăi,
Şi noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi,
Înaltă şi clară.
 
La marginea apei să-şi caute vad
O turmă s-abate.
Răsare şi luna din codri de brad,
În singurătate.
 
Măicuţele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic şi dulce.
 
Odihna s-aşterne pe sfântul lăcaş
Din vremea străbună.
Şi numai o fată cu dor pătimaş
Mai cântă sub lună.
 
Iubitul şi-aşteaptă s-o prindă în braţ
La poală de munte,
Şi lung s-o sărute cu dulce nesaţ,
Pe ochi şi pe frunte.

Rezumat extins la poezia Romanţă în stil vechi de George Topârceanu

Poezia „Romanţă în stil vechi” de George Topârceanu este un poem liric care exprimă melancolia și nostalgiile poetului față de trecutul și tradițiile pierdute. Poetul folosește o serie de metafore și simboluri pentru a ilustra sentimentele și emoțiile sale în legătură cu trecutul.

În prima strofă, poetul descrie o imagine romantică și pitorească a naturii, sugerând că aceasta îi amintește de frumusețea și puritatea trecutului. În strofa a doua, poetul vorbește despre pierderea tradițiilor și valorilor vechi și sugerează că aceasta a dus la un declin moral și cultural.

În strofa a treia, poetul folosește metafore pentru a descrie trecutul ca fiind o comoară prețioasă și sugerează că aceasta ar trebui să fie apreciată și prețuită. În strofa a patra, poetul sugerează că iubirea poate fi un instrument prin care trecutul poate fi adus înapoi și poate fi păstrat vie.

În ultima strofă, poetul sugerează că trecutul și tradițiile pierdute ar trebui să fie păstrate vie prin intermediul poeziei și a artei. El subliniază importanța păstrării tradițiilor și valorilor vechi și sugerează că acestea ar trebui să fie apreciate și respectate.

În general, poezia „Romanţă în stil vechi” de George Topârceanu este un poem liric care exprimă melancolia și nostalgiile poetului față de trecutul și tradițiile pierdute. Prin intermediul poeziei, poetul sugerează că trecutul și valorile vechi ar trebui să fie apreciate și păstrate vie prin intermediul poeziei și a artei. El subliniază importanța păstrării tradițiilor și valorilor vechi și sugerează că acestea ar trebui să fie apreciate și respectate.