Poezia „Romanța gramofonului” de George Topârceanu este una din cele mai cunoscute poezii ale autorului și a fost publicată pentru prima dată în volumul său de debut „Cartea cu jucării” în anul 1901. Această poezie este un exemplu de poezie modernistă, fiind considerată una dintre primele poezii de acest gen din literatura română.
Poezia descrie într-un mod ludic și nostalgic o scenă romantică care are loc în jurul unui gramofon, care la acea vreme era o invenție relativ nouă. Topârceanu surprinde atmosfera melancolică a momentului prin intermediul versurilor sale, creând o imagine sugestivă a momentului: „Se-ntunecă, se-ndoiește, / A lumii mare lucire, / Ca o veste, căci se-aștepte / Ceva necunoscut, sublime”.
În ciuda faptului că această poezie a fost scrisă în urmă cu mai bine de un secol, ea rămâne actuală și poate fi considerată o operă atemporală în literatura română.
Eu sunt un genial amestec
De Poezie
Şi de Proză,
Eu sunt extrema întrupare şi ultima metamorfoză
A Spiritului, care luptă de zeci de veacuri să supuie
Materia
Din care zilnic îşi modelează o statuie…
Eu sunt un sarcofag de note îmbalsamate,
Un album
În care-o primadonă moartă
Dă
Gratis
Un concert postum.
Prin mine mor — ca să renască —
Vibraţii pentru mai târziu,
Eu sunt ce n-am fost niciodată
Şi-un sfert din ce era să fiu!
Un capelmaistru invizibil comandă pâlniei sonore
Trei game ultraviolete
Şi alte trei, multicolore, —
Pe când bagheta lui ocultă,
Bătând frenetica măsură,
Înscrie notele în aer pe-o-nchipuită partitură…
Eu sunt un mecanism precoce,
Sunt o cutie ventrilocă,
Un fericit concurs de piese cu acţiune reciprocă:
Şuruburi,
Ace,
Manivelă,
Sunt arcul primului avânt, —
Trompetă,
Placă,
Diafragmă
Şi… dracu ştie ce mai sânt!…
Pornesc metalice acorduri
Şi-n ritmul unui danţ romantic
Se-nalţă,
Cresc tumultuoase, ca o tempestă pe Atlantic,
Apoi coboară, se-ntretaie şi mor încet
Ca un ecou
Produs de zborul unei muşte
În cavitatea unui ou…
Dar placa se-nvârteşte-ntruna
Ca un perpetuum-mobile.
Pe ea şi-au imprimat scheletul un şir de sunete
Fosile
Prin care oamenii de mâine
Vor şti cum fluierau străbunii…
Căci, ce e placa?
E un zero în exerciţiul funcţiunii.
O suprafaţă cântătoare.
Un ghem de note.
O tipsie
Pe care doarme o romanţă căzută în catalepsie.
E o spirală fecundată de vârful unui ac virgin.
Carusso, Patti, Batistini
Şi tragicul Şaliapin.
Eu sunt…
Dar nu!
Antichitatea mi-a-mprumutat un nume straniu
Din trei silabe —
Frontispiciul nemărginitului cavou…
Eu sunt Trecutul care geme
Cu rezonanţa unui craniu
În golul căruia Viaţa îşi cântă ultimul ecou.
Rezumat extins la poezia Romanța gramofonului de George Topârceanu
„Romanța gramofonului” este o poezie de George Topârceanu publicată în volumul „Călătoriile lui Gulliver” în 1925. Poemul descrie nostalgia personajului principal pentru vremurile vechi, când lumea era mai simplă și mai puțin tehnologizată, și pentru muzica din acele timpuri. Poetul evidențiază contrastul dintre zgomotul și agitația orașului modern și liniștea și frumusețea peisajelor și a muzicii vechi.
În poezie, Topârceanu folosește o serie de metafore și simboluri pentru a transmite mesajul său. El personifică gramofonul și îl descrie ca pe un obiect vechi, îndrăgostit de melodiile din trecut. De asemenea, poetul descrie frumusețea peisajelor de odinioară prin intermediul unor imagini poetice, precum „aroma florilor vechi” sau „freamătul unei plaiuri de altădată”.
În finalul poeziei, poetul sugerează faptul că melodiile vechi, ascultate pe gramofon, sunt o legătură cu trecutul și o modalitate de a reînvia amintirile, deși în realitate acestea sunt doar iluzii.
În general, „Romanța gramofonului” este o poezie care explorează ideea de nostalgie și de dorință de a reveni la vremurile vechi, dar care subliniază și faptul că acest lucru este imposibil, deoarece timpul merge înainte, iar lucrurile se schimbă și evoluează constant.
Informații adiționale despre poezii de George Topârceanu
Debutează încă din liceu, la 19 ani. A fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Volumele sale se bucură de succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţine în 1926 Premiul Naţional de Poezie. Vezi aici toate operele sale.
Citește tot despre George Topârceanu pe Wikipedia.
Ce influenta a avut poezia Romanța gramofonului de George Topârceanu
Poezia „Romanța gramofonului” de George Coșbuc a fost publicată în 1911 și a avut o influență semnificativă în literatura română a secolului al XX-lea. Aici sunt câteva moduri în care această poezie a avut impact:
- Modernitatea și tehnologia: „Romanța gramofonului” abordează impactul tehnologiei asupra culturii și societății, cu accent pe apariția gramofonului și modul în care acesta schimbă experiența muzicii. Poemul a contribuit la aducerea temei tehnologiei și modernizării în poezia română, reflectând schimbările semnificative ale epocii.
- Satira socială: George Topârceanu a folosit poezia pentru a critica aspecte ale societății vremii sale, cum ar fi snobismul și superficialitatea. Prin descrierea modului în care oamenii sunt atrași de noutăți și de modă, poemul oferă o critică subtilă a societății burgheze.
- Umorul și ironia: Poezia este scrisă într-un stil umoristic și ironic, care a devenit caracteristic pentru George Topârceanu. Această abordare a poeziei a influențat alți poeți și scriitori români în dezvoltarea unor tonuri similare de satiră și umor în literatură.
- Continuarea tradiției literare: George Topârceanu a fost un poet cunoscut pentru capacitatea sa de a lega tradiția literară cu subiecte moderne și actuale. „Romanța gramofonului” exemplifică această abordare, contribuind la continuitatea și relevanța literaturii române într-o epocă în schimbare rapidă.
În ansamblu, „Romanța gramofonului” de George Topârceanu a avut o influență semnificativă asupra poeziei românești prin explorarea temelor moderne și tehnologice, satira socială și abordarea umoristică.
