Romanţa garoafei de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Romanţa garoafei” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost scrisă în contextul unei perioade de instabilitate și schimbare în viața poetului. În anul 1880, Macedonski se confrunta cu probleme financiare și cu probleme de sănătate, iar acestea se reflectă în poezia sa.

Se spune că poetul a scris poezia ca o modalitate de a-și exprima tristețea și frustrarea, dar și de a se conecta cu frumusețea și cu fragilitatea iubirii. Deși poezia este scrisă într-un stil profund liric și romantic, aceasta poate fi interpretată și ca o reflecție asupra situației politice și sociale din România acelor timpuri.

În acea perioadă, România se confrunta cu numeroase probleme, inclusiv cu dificultăți financiare și cu probleme legate de autonomia și independența țării. Macedonski a fost un critic vocal al sistemului politic și social din acea perioadă și a folosit poezia ca o modalitate de a exprima frustrarea și nemulțumirea sa.

---

Garoafele ce le-ai purtat
Au sângerat şi s-au uscat.
Dar alte flori de foc nestins
Pe buze ele mi-au aprins.

În ochii tăi, — de raiuri porţi, —
Al tinereţii soare porţi
Şi neştiind de ce nicicum
Eu te respir ca un parfum.

Mă-mbăt de tine ca de-un vin,
De câte ori spre tine vin,

Un vin de struguri de Şiraz
Ce pune flacări pe obraz.

Când dormi străbat în al tău somn
Şi-ţi sunt şi rob, şi-ţi sunt şi domn,
Iar cu plăceri ce istovesc
Te-nnebunesc, şi-nnebunesc.

Ştiu că voieşti şi nu voieşti,
Ştiu că doreşti, şi nu-ndrăzneşti
Dar eu voiesc, şi îndrăznesc,
Şi te urăsc, căci te iubesc.

Rezumat extins la poezia Romanţa garoafei de Alexandru Macedonski

„Romanţa garoafei” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski în anul 1880, fiind una dintre cele mai cunoscute și mai reprezentative lucrări ale sale. Poezia este scrisă în versuri iambice și este compusă din cinci strofe a câte patru versuri fiecare.

Tema principală a poeziei este iubirea, care este prezentată prin intermediul metaforei florilor de garoafă. Macedonski folosește această metaforă pentru a transmite emoția și frumusețea iubirii, sugerând că aceasta poate fi la fel de fragilă și de trecătoare ca și o floare.

În primele strofe, poetul vorbește despre frumusețea florilor de garoafă, sugerând că acestea sunt la fel de delicate și de vulnerabile ca și iubirea. În strofele următoare, Macedonski vorbește despre puterea și intensitatea iubirii, sugerând că aceasta poate fi atât de puternică încât poate transforma lumea.

Poezia transmite o senzație de melancolie și de tristețe profundă, fiind un exemplu de lirică macedonskiană caracteristică. Macedonski exprimă dorința de a iubi și de a fi iubit, sugerând că iubirea este una dintre cele mai importante și mai frumoase experiențe ale vieții.

De asemenea, poezia poate fi văzută ca o reflecție asupra condiției umane și a emoțiilor pe care le trăim în viață. Macedonski sugerează că iubirea face parte din viața noastră și că ea poate fi la fel de trecătoare ca și florile de garoafă, dar că trebuie să o prețuim și să o savurăm în timpul pe care îl avem.

În concluzie, poezia „Romanța garoafei” de Alexandru Macedonski este o lucrare poetică profundă și simbolică, care exprimă frumusețea și fragilitatea iubirii prin intermediul metaforei florilor de garoafă. Aceasta reprezintă o contribuție importantă la literatura română și la patrimoniul cultural al țării.