Romanţă de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Romanţă” de George Coşbuc este că aceasta a fost scrisă în anul 1893, fiind una dintre cele mai cunoscute şi apreciate creaţii ale autorului. Aceasta a fost inclusă în volumul său de debut, intitulat „Versuri şi proză”.

De asemenea, poezia „Romanţă” a fost interpretată şi pusă în valoare prin diferite moduri artistice, cum ar fi adaptări muzicale și interpretări teatrale.

În plus, poezia „Romanţă” este considerată una dintre cele mai reprezentative creaţii ale literaturii române, fiind un exemplu de exprimare a sentimentelor romantice şi a dragostei, precum şi de evocare a frumuseţii şi a sensibilităţii naturii. Aceasta a fost inclusă în manualele de literatură din şcoli, fiind o creaţie clasică şi eternă a literaturii române.

---

Negura nopţii doarme pe mal,
Ca răzbunarea unor blestemuri,
Reci sunt de crivăţ negrele vremuri,
Te voi cuprinde ca să nu tremuri,
Dragă, şi-al feţii rumen oval
Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare.
Ochii tăi negri îmi vor fi soare,
Şi prin săruturi, iubita mea,
Te-oi face caldă de-ţi va părea
Orişice crivăţ vânt de răcoare.
 
Vino cu mine! Tânăr sunt eu,
Tu eşti frumoasă, floare de nalbă!
Noaptea voi face-o să-ţi fie albă,
Din stele roşii face îţi-voi salbă,
Brâu îţi voi face din curcubeu
Să te cunoască îngerii soră!
De te vor prinde zilele-n horă,
Cea mai frumoasă zână vei fi
Şi-a lor crăiasă îţi va găti
Rochii de purpur din Auroră.
 
Soarele-n Osturi are palat,
Cât de idilic stă-n orizonuri!
În tot tabloul el are tonuri,
Numai credinţa află-n el tronuri,
Numai amorul e-ncoronat.
Acolo nimeni nu cântă solo,
La toate ţine duet Apollo
O, şi-aici lumea cât e de rea!
Acolo-n Osturi, iubita mea,
Vino să mergem şi noi acolo!

Rezumat extins la poezia Romanţă de George Coşbuc

Poezia „Romanţă” scrisă de George Coşbuc este o creație lirică care celebrează frumusețea naturii și a iubirii. Această poezie este formată din patru strofe, fiecare conținând câte patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie o noapte de vară, în care luna strălucește pe cer și natura este plină de viață și de frumusețe. El evocă o imagine a naturii care este îmbinată cu romantismul iubirii, sugestivă și emoționantă.

În a doua strofă, poetul se concentrează pe iubirea sa pentru o femeie, pe care o descrie ca fiind frumoasă, blândă și gingașă. El face referire la inima sa care bate cu putere și pasiune pentru aceasta, evidențiind astfel forța și profunzimea sentimentelor sale.

În a treia strofă, poetul face o paralelă între dragostea sa și natură, sugerând că iubirea este un element vital și necesar, așa cum este și natura pentru viața și existența noastră. El spune că iubirea și natura sunt elemente care ne pot hrăni și ne pot da forța necesară pentru a merge mai departe.

În ultima strofă, poetul își exprimă speranța că iubirea sa va fi mereu veșnică și puternică, că va fi mereu un izvor de bucurie și de fericire. El spune că iubirea sa este un dar al vieții, care merită să fie prețuit și păstrat pentru totdeauna.

În concluzie, poezia „Romanţă” de George Coşbuc este o expresie a frumuseții și a puterii iubirii, precum și a frumuseții și a importanței naturii. Poezia ne învață că iubirea și natura sunt două elemente vitale și necesare pentru a ne bucura de viață și pentru a merge mai departe.