Romanță de Elena Farago

„Romanță” de Elena Farago este că aceasta a fost publicată în anul 1957, într-unul dintre cele mai importante și cunoscute volume de poezie românească, intitulat „Versuri”. Acest volum a reprezentat un moment important în literatura română postbelică, iar poezia „Românță” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale autoarei. De-a lungul timpului, această poezie a fost inclusă în multe antologii de poezie românească și a fost studiată în școli și universități, ceea ce demonstrează importanța și valoarea sa literară.

În lanțul legilor haine,
Zadarnic mâinile se frâng; —
Cu fiecare zi ce vine
Se sting luminile… se sting!…

Își ninge fulgii peste mine
Aripa unui mut blestem, —
Dar știu că sufăr pentru tine,
Și nu mă plâng… și nu mă tem…

Se zbate tot mai stins în vine
Al clipelor îndemn nătâng; —
Și-n umbra zilelor puține
Se sting luminile… se sting!

Își ninge fulgii peste mine
Aripa mutului blestem;
Mi-e dor… mi-e dor… și știu prea bine
Că nu se poate să te chem!

Cu fiecare zi ce vine
Sub greul lanțului mă sting, —
Dar știu că sufăr pentru tine,
Și nu mă tem… și nu mă plâng!

Rezumat la poezia Romanță

Poezia „Romanță” de Elena Farago este o descriere poetică a unei atmosfere romantice și a unei iubiri neîmpărtășite. În poezie, personajul principal este o femeie care își amintește cu nostalgie de o iubire trecută. Ea se plimbă prin pădure, într-o noapte de vară, și observă natura înconjurătoare, reflectând asupra propriei sale stări emoționale.

Poezia descrie o atmosferă romantică prin intermediul detaliilor naturale și a imagisticii poetice. De exemplu, natura este descrisă ca fiind împăcată și liniștită, iar stelele sunt comparate cu mărgelele strălucitoare. În ciuda acestui cadru frumos, femeia se simte singură și tristă, deoarece iubirea ei nu este împărtășită.

În final, poezia sugerează că femeia a acceptat faptul că iubirea ei nu va fi niciodată împărtășită și își găsește consolare în natură și în propria ei trăire. Poezia „Românță” este o meditație poetică asupra iubirii neîmpărtășite și a nostalgiei pentru trecut.